Milena, membră a echipei editoriale MH, ne împărtășește experiența ei cu lupta zilnică împotriva a ceea ce este acum cel mai mare coșmar al nostru: pandemia Coronavirus. Milena este italiană, cetățeană europeană, iar povestea ei reflectă tot ceea ce trăim cu toții în aceste momente dificile. Cum ea însăși afirmă, „suntem cu toții implicați în asta”.
Întreaga Italie este în carantină de pe 9 martie, din cauza pandemiei Coronavirus. La început nu ne-am dat seama de ceea ce ne cerea guvernul: ne-au spus să stăm în casă. Dar noi am continuat să mergem la cumpărături, unii oameni ieșeau cu prietenii în oraș seara, grupuri de tineri se adunau în parcuri pentru a se bucura de primele zile călduroase de primăvară. Însă numărul persoanelor infectate a crescut, numărul deceselor a început să ne sperie, iar relatările din unitățile de terapie intensivă ne-au făcut să ne dăm seama că ceea ce se întâmpla era foarte serios.
Di Milena Parotti / 21.03.2020
Photographer: Kaitlyn Baker // unsplash.com
„Stați acasă” a devenit dintr-o dată singurul lucru care conta, era răspunsul la orice întrebare. Este înfricoșător, enervant și frustrant – aveam planuri, ca fiecare. Aveam tot anul 2020 programat: examene, o bursă în străinătate, disertație, absolvire. Brusc, totul s-a destrămat. M-am simțit neputincioasă, m-am tot gândit că „nu e corect”. Mi-au trebuit două sau trei zile pentru a mă convinge că toate aceste planuri trebuie să aștepte, pentru moment a trebuit pur și simplu să renunț și să încep o nouă viață: o viață în carantină.
Furia și frustrarea au fost curând înlocuite cu speranța. Mă număr printre persoanele norocoase; doctorii și infirmierele lucrează non-stop, riscându-și propriile vieți pentru a le salva pe ale altor oameni. Ei sunt adevărații eroi ai momentului. Nu dețin nici un magazin pe care să trebuiască să îl închid, nu sunt nici în situația unei mame care trebuie să aibă grijă de copii acasă și să și muncească în același timp. Nu am bunici în vârstă a căror viață se află în pericol. Tot ce trebuie să fac este să stau acasă, ceea ce nu este prea rău, până la urmă!
Mass media și rețelele sociale ne bombardează cu numere și statistici, și deși mintea mea se gândește tot timpul la acest subiect, am reușit să mă împac cu viața acasă.
Photographer: Samantha Gades // unsplash.com
Tehnologia este prietenul meu cel mai bun; trebuie să recunosc, nu aș supraviețui fără internet. Nu numai că pot să continui să studiez, să mă pregătesc pentru examene și să-mi scriu dizertația, dar sunt o mulțime de alte lucruri de făcut cu un smartphone sau cu un calculator! Cu toții știm cât de ușor este să petreci timpul pe Netflix, dar asta nu e tot. Ai la dispoziție podcasturi, webinarii, MOOCs, muzee virtuale, cărți electronice… Eu îmi dedic timpul și activităților plictisitoare pe care mereu le amân, cum ar fi să fac curățenie și să-mi organizez fișierele și mesajele primite. Și bineînțeles, am lucrat pentru Meeting Halfway mai mult decât de obicei!
Însă statul acasă nu înseamnă doar să petreci toată ziua prins în tehnologie. Am făcut curat în casă, în sfârșit citesc toate cărțile pe care mereu le cumpăr și pe care niciodată nu le citesc, mă joc mai mult cu cățelul (și, din fericire, datorită lui am o scuză pentru a face o mică plimbare în fiecare zi) și am redescoperit bucuria care se simte când joci cărți cu familia.
Este greu să te menții pozitiv, să te concentrezi pe speranță, să aștepți la nesfârșit timpuri mai bune. Este un lucru cu care nu ajungi să te obișnuiești niciodată, mai ales atunci când ți-e dor de cineva și nu te poți vedea cu acea persoană sau când nu poți să îți faci planuri pentru viitor. Dar singura modalitate de a învinge acest inamic invizibil este stând acasă, de aceea doresc să transmit un mesaj tuturor cititorilor noștri din Europa: stați acasă, nu vă întâlniți cu prietenii, chiar dacă guvernul vostru încă vă permite să o faceți! Spălați-vă pe mâini, nu vă atingeți pe față, păstrați distanța față de alți oameni.
Suntem cu toții implicați în asta și vom ieși învingători.
Comentarii recente