De mulți ani încoace, un număr mare de migranți așteaptă în Calais, în condiții incredibil de precare, sperând să traverseze Canalul. Antoine a decis să își petreacă vacanța cu asociația Umanitară Utopia 56 ca să îi ajute. A împărtășit cu noi din munca la care a contribuit acolo.
Di Antoine / 09.03.2019
Antoine a luat decizia asta pentru că voia să iasă din Paris, să descopere lucruri noi și în special să se facă util! A fost deja voluntar în Utopia 56 în Paris (o organizație care oferă ajutor refugiaților) și știa că asociația lucra și în Calais. S-a gândit: de ce nu?
Pe 24 octombrie, 2016, tabăra de refugiați din Calais a fost distrusă de forțele legii. Dar asta nu înseamnă că nu mai e nimeni acolo. Până la urmă, migranții au încercat să ajungă în Anglia încă de la căderea zidului Berlinului.
Refugiații se ascund în zonă, în mare parte ținându-se de grupuri de etnia lor. E o mare de eritrei, afgani, somalezi…
Din păcate, Calais nu e singurul loc care a cunoscut un influx de refugiați; mai e și tabăra Grande-Synthe de lângă Dunkirk, în mare parte formată din familii. În 6 septembrie 2018 și aceasta a trecut printr-o evacuare a mai mult de o mie de oameni. Dar asta nu e tocmai soluția pentru problemă, deoarece ei se întorc cu toții în încercarea de a ajunge în Anglia, de fiecare dată când sunt alungați.
Refugiați în ploaie ©Utopia56
Dar de ce vin refugiații în Calais? Oamenii cu care Antoine a împărțit o casă mobilă au explicat că migranții vin în Calais pentru a putea merge în Anglia. Acolo e mult mai ușor să lucrezi, să închiriezi o casă, să îți trimiți copiii la școală fără să ai acte.
Ei i-au mai spus lui Antoine că unii refugiați și-au început viețile acolo, au muncit ani de zile și apoi într-o zi poliția a apărut, a cerut să le vadă hârtiile și i-a trimis înapoi de unde au venit: adică, în celălalt capăt al lumii, unde nu cunoșteau pe nimeni și nu au stat să piardă timpul, plecând din nou ca să se întoarcă în Anglia, depășind cu curaj toate pericolele călătoriei. Mai mult decât atât, înainte de a ajunge în Anglia, unii încercaseră deja să trăiască sau să caute azil în multe țări europene, fără succes. Unii au vrut și să se alăture unei familii care deja trăia în Anglia.
Organizații caritabile în Calais
În Calais, opt asociații își au sediul într-un depozit. Fiecare face muncă diferită, cum ar fi furnizarea de mâncare, educație, acces la servicii de sănătae. Coordonarea și cooperarea dintre ele sunt destul de necomplicate și sunt toate foarte compatibile una cu cealaltă. Din acest motiv, au putut și să-și aducă la un loc abilitățile și să faciliteze comunicarea dintre ele.
În ciuda numărului mare de voluntari, Antoine i-a găsit pe toți foarte profesioniști. Au fost 120 când era el acolo în timpul verii, dar în iarnă numărul scade mult.
Voluntarii din depozit fac atât de multe lucruri diferite! Gătesc, prepară ceai, sortează donațiii, repară haine, taie paleți ca să dea lemne refugiaților: munca e foarte variată. E la scală de proporții gigantice: au preparat toată ziua ceai în cisterne de 120 de litri, 20 de voluntari au gătit 1200 de mese pe zi într-o bucătărie cu standarde de igienă profesională.
În fiecare zi, lui Antoine i se oferea câteva sarcini difierite și depindea doar de el să le aleagă pe cele pe care vrea să le facă. Depozitul are și el nevoie de oameni cu abilități specifice; oameni care știu cum să facă ceva util cum ar fi cunoștințe de mecanică auto, editare video, fotografie sau coafare ar fi toți un bonus pentru depozit! Asta nu e nicidecum o listă exhaustivă, iar depozitul e deschis tuturor sugestiilor!
Sortarea donațiilor ©Utopia56
Antoine ne spune despre distribuirea de mâncare și haine refugiaților cu Utopia 56. Echipele erau formate din trei persoane într-o dubă, însoțiți de un lider de grup. Erau cinci puncte de distribuție desemnate, cu ore pentru când distribuția va avea loc.
În timpul zilei, voluntarii i-au întrebat pe refugiați dacă totul era în regulă, i-au lăsat să le folosească generatoarele pentru a-și încărca telefoanele și le-au oferit truse de igienă și apă. Au vorbit, au băut ceai și au jucat cărți cu ei în timp ce telefoanele li se încărcau.
Serile, după tot ce făceau în timpul zilei, voluntarii le împărțeau mâncare gătită la depozit și haine. Era acolo o echipă de coordonatori care se asigurau că nevoile lor mai specifice, cum ar fi adăpostirea persoanelor vulnerabile, erau îndeplinite și se asigurau că totul decurge lin pentru voluntari.
Distribuirea mâncării ©Utopia56
Cineva l-a întrebat pe Antoine dacă nu îi era teamă în timpul primei lui distribuții. Răspunsul lui e: nu, nici vorbă! După ce a distribuit prima dată, a participat la o instruire de trei ore în depozit. Liderul echipei sale i-a explicat rolul înainte să plece, ce ar trebui și ce nu ar trebui să facă, și l-a ghidat pe tot parcursul distribuției.
Utopia 56 trimite mai întâi voluntari noi pentru distribuții în timpul zilei, pentru că acestea sunt mai directe, apoi îi mută la sesiunile de seară.
Antoine spune mereu: per total, aș spune că a face distribuții pentru oricine vine afară din pădure e destul de copleșitor, dar Utopia 56 are mare grijă de voluntarii săi.
Pregătiri pentru distribuție ©Utopia56
Atmosfera cu refugiații a fost grozavă. E ușor să te împrietenești cu ei. Prima și prima dată, liderii de echipă și coordonatorii de teren îi cunosc bune și încurajează cunoașterea refugiaților.
La finalul șederii lui, Antoine i-a învățat pe doi somalezi cum să joace jocul de cărți Bătălia corsicană (la bataille corse) pe care l-au jucat împreună. Comunicarea a fost destul de simplă deoarece majoritatea vorbesc engleză sau franceză la un anumit nivel.
Antoine a făcut o distribuție într-o seară când ploua, iar atmosfera a fost mai puțin prietenoasă. Putea deja să-i vadă înfuriindu-se unul pe celălalt. După spusele voluntarilor “pe termen lung”, ai nevoie de nervi de oțel ca să faci distribuții seara, pe timp de iarnă, în frig și zăpadă.
O distribuție liniștită în timpul zilei. Așteptăm să ni se încarce telefoanele în timp ce bem ceai. ©Utopia56
Poliția
Guvernul francez e plătit de guvernul britanic să împiedice migranții să meargă în Marea Britanie. Așa că poliția franceză face totul ca să-i determine pe migranți să părăsească regiunea. Implementarea acestei politici include demolarea diferitor tabere și un număr de tactici pentru a-i para pe refugiați și pe voluntarii care îi ajută. Un raport pe acest subiect a fost publicat în 7 august 2018. E disponibil în Engleză (aici) și Franceză (aici). În ciuda acestor fapte oarecum alarmante și a CRS (poliția franceză a răscoalelor) care intervine în cazul unei dube parcate necorespunzător în fața depozitului, Antoine nu a auzit niciodată pe nimeni să spună “azi m-am întâlnit cu poliția”. Singurii care au avut într-adevăr probleme cu poiția au fost voluntarii pe termen lung care au avut sarcini mai dificile, mai “delicate”. Mai mult decât atât, toată munca pe care o fac asociațile e complet legală și ar trebui de fapt desfășurată de statul francez.
Presa
Presa nu mai vorbește despre Calais. De ce? Când jungla era încă acolo, refugiații erau mult mai vizibili.
Acum trăiesc ascunși din teama de poliție, dar încă sunt acolo! Guvernul urmărește o politică ce face refugiații invizibili în mod intenționat.
Experiența lui Antoine
Lui Antoine i-a plăcut experiența cu ceilalți voluntari. Aceștia erau de orice vârstă între 18 și 75 de ani și veneau de peste tot! Erau englezi, irlandezi, spanioli, italieni, nemți, cehi, americani, congolezi și indieni. O anecdotă amuzantă e americanul care a venit să viziteze Franța pentru trei luni: i-a auzit pe toți acești oameni vorbind engleză și n-a mai plecat niciodată!
În fiecare dimineață, toată lumea se întâlnea în curte pentru o mică întâlnire în aer liber cu toate noile actualități și informații pentru ziua respectivă și de asemenea câteva exerciții de întindere. Apoi, fiecare se ducea în drumul său pentru a-și începe munca pentru ziua respectivă.
În bucătărie, muzica era dată la volum maxim. Antoine spăla pahare reutilizabile în fiecare dimineață împreună cu echipa sa catalană pentru un început blând, după care se alătura unei alte echipe. Toți voluntarii vorbeau unii cu ceilalți destul de natural. În mijlocul zilei, mâncau mâncarea gătită în bucătăriile lor, aceeași mâncare pe care o mâncau și migranții. Erau momente bune de împărtășire și de reunire.
Serile, toată lumea dormea la locul de tabără în casele lor mobile. Erau petreceri mici ici și colo în fecare noapte. Se invitau unii pe ceilalți la asele lor, era o atmosferă foarte prietenoasă.
Antoine a dormit într-o caravană cu doi voluntari britanici care fuseseră acolo de peste un an și o fată din Hong Kong care fusese acolo de 4 luni. Erau foarte primitori!
Dispoibilitatea de a-ți oferi timpul ca să-i ajuți pe ceilalți e o parte integrantă din a fi voluntar, așa că toată lumea se ajuta reciproc. Un exemplu de o astfel de solidaritate e un prieten care în fiecare dimineață întreba pe toată lumea din depozit dacă vor ceai sau cafea și le aducea.
Antoine s-a întors din Calais cu multă motivație! Și-a reluat voluntariatul șa ramura din Paris a Utopiaa 56. Apoi a decis să se alăture echipe de urgență pentru cazare și apoi echipei de comunicare a asociației, lucrând de acasă la sarcini foarte variate, cum ar fi organizarea conferințelor informaționale în universități sau organizarea întâlnirilor înre gazde viitoare și voluntarii noștri sau ajutând cu design-ul noului nostru website. De asemenea, i-a rugat pe toți prietenii săi să organizeze conferințe Utopia 56 în școlile lor pentru a îmbunătăți vizibilitatea asociației.
Aici sunt cele opt fundații caritabile care activează din depozit:
L’Auberge des Migrants
Bucătăria comunității de refugiați
Ajutați Refugiații
Sprijin Mobil pentru Refugiați
Centrul Femeilor Refugiate
Autobusul Informativ pentru Refugiați حافلة المعلومات للاجئين مسیر راهنمای پناهندگان
SALAM Nord/Pas-de-Calais
UTOPIA 56 (cu care Antoine a venit să lucreze în Calais).
S-ar putea să-ţi mai placă...
În căutarea destinaţiei următoare “Totul a început cu o călătorie în Germania pentru a vizita nişte rude, iar apoi în Bulgaria să văd nişte prieteni. De atunci s-a trezit în mine “instinctul” de călător. De obicei, aleg locuri spre care avioanele sunt ieftine şi plec. Pur şi simplu. Aterizez, găsesc un hotel în apropiere, aleg o cameră şi apoi descopăr locul.“
Ieșind în stradă pentru Europa – o conversație cu un european devotat Adunările populiștilor de dreapta și manifestațiile anti-UE sunt la ordinea zilei în Europa. Însă mișcările pro-europene și liberale se fac auzite, de obicei, numai după alegeri, în cazul în care acestea se decid în favoarea naționaliștilor sau populiștilor. Dar Pulse of Europe vrea să schimbe acest lucru și să facă auzită vocea celor care sunt fani ai unei Europe unite.…
Comentarii recente