Couchsurfing: un Tinder boem?

Localnici care oferă locuințe gratuite și companie bună într-o locație frumoasă? Pare a fi visul unui drumeț! Oare s-a schimbat ceva?

De Iris Pase / 9.9.2017

Couchsurfing, cunoscut peste tot în lume, este un serviciu ospitalier și un site de socializare cu peste 14 milioane de membri, număr care se află în creștere zilnic. Cum îi spune numele, platforma le dă membrilor șansa de a găzdui sau de a fi invitați în casele altor persoane – probabil pe canapeaua cuiva, și să interacționeze direct cu localnicii. Mai mult, cei care încă nu se simt pregătiți să împartă cazarea cu un străin pot pur și simplu să cunoască persoane sau să participe la evenimente organizate de comunitatea locală de CS.

Filosofia de bază a acestui proiect promovează schimburile culturale, exploatând la maxim cel mai vechi adevăr din lume: ”Omul este un animal social.” De fapt, cea mai bună modalitate de a explora și de a cunoaște un loc nou este de a face cunoștință cu localnicii, de a te simți confortabil atunci când împărtășești experiențe și idei într-un mediu nou, astfel creându-se o legătură între persoanele care încearcă să înțeleagă mentalități dife

Photo: flickr (ephidryn)

Însă cum a luat naștere Couchsurfing?

În 1999, un tânăr programator, Casey Fenton, în vârstă de 25 de ani, și-a cumpărat un bilet de avion cu destinația Islanda, dar nu avea un loc de cazare. Nedorind să apeleze la metodele de cazare obișnuite, acesta și-a încercat norocul și a trimis mailuri la peste 1500 de studenți islandezi din Reykjavík, întrebându-i dacă l-ar putea caza pe canapeaua lor. A fost norocos și a primit multe răspunsuri, iar spre încântarea sa, acei studenți nu i-au oferit doar o canapea, ci și ocazia de a cunoaște împrejurimile și de a le vedea Reykjavík-ul. Șederea lui Fenton a fost atât de plăcută, încât acesta a ales “couchsurfing-ul” ca noul său mod de a călători.

Câțiva ani mai târziu, a reușit să își transforme experiența într-o organizație nonprofit și un site, creând astfel unul dintre cele mai celebre exemple de economie de schimb. Cu toate acestea, din cauza statutului site-ului CS de organizație nonprofit, platforma nu avea resursele necesare pentru a ține pasul cu valul de utilizatori noi, ceea ce a dus la anumite probleme tehnice.

Neputând să se întrețină fără donații, Couchsurfing a acceptat fonduri cu capital de risc în valoare de 7,6 milioane de dolari de la firmele Benchmark Capital și Omidyar Network și a devenit astfel – cum însuși Fenton a afirmat – o B Corporation, adică o firmă care folosește puterea afacerilor pentru a crea beneficiu public. Un an mai târziu, compania a primit fonduri adiționale în valoare de 15 milioane de dolari, ceea ce a permis ca organizația nonprofit să se inoveze și să adauge noi servicii; însă chiar dacă problemele financiare se rezolvaseră, urmau să apară alte motive de îngrijorare.

Couchsurfing sau… Sexsurfing? Oare a venit sfârșitul “couchsurfer-ilor inocenți”?

““Am făcut tot ceea ce ar fi făcut și adulții. Unde am greșit?”
― William Golding, Împăratul muștelor

De când s-a transformat într-o organizație cu scop lucrativ, comunitatea a crescut în mod constant și, aparent, acest lucru a adus cu sine sfârșitul inocenței pentru Couchsurfing: anumiți utilizatori noi nu respectă filosofia de a împărți, mai degrabă aceștia au o atitudine “do ut des” (dau ca să dai), deseori așteptându-se să primească sex la schimb pentru cazare.

Încercați să căutați pe Google “couchsurfing” sau să citiți câteva postări pe bloguri de călătorie despre Couchsurfing și veți vedea cum platforma s-a transformat într-un site de întâlniri. Nu mă refer la sex ocazional între invitat și gazdă, nu doresc nici pe departe să critic ceea ce s-ar numi un act consensual între doi adulți. Problema la care mă refer este că, așa cum menționează bloggerul Agnes Walewinder, “lumea folosește acest site pentru a vâna fete pentru sex gratis și viceversa”. Couchsurfing a fost gândit ca un port sigur pentru călători alternativi, dar începe să devină Sexsurfing, ceea ce îi face pe călători, mai ales pe femeile excursioniste, să le fie frică să folosească platforma, ca nu cumva să fie hărțuite, violateomorâte.

Ca și când nu ar fi de ajuns, acum site-ul este plin de așa-ziși Don Juani, persoane (în general bărbați, dar nu numai) care atrag și de obicei caută parteneri sexuali: și nu e asta o metodă bună de a continua obiectivizarea și înjosirea femeilor?

Să ne uităm, de exemplu, la articolele lui John Maverick “Cum să seduci fete indecente pe Couchsurfing” sau “8 semne ale unei fete indecente pe Couchsurfing”. Autorul susține că și-a deschis cont pe CS pentru a “le-o trage fetelor” și împărtășește din “cunoștințele” sale ca să îi ajute pe bărbații care se chinuie să treacă la acțiune. Evident, în loc să sugereze o abordare sănătoasă și respectuoasă față de sexul opus, Maverick își bazează tehnicile pe supunere și înșelăciune și face ca femeile să pară o pradă care trebuie urmărită, profitând de aparenta lor promiscuitate și frivolitate. Ambele articole sunt un exemplu perfect de sociopatie, șovinism masculin și misoginie, fără să mai punem la socoteală rasismul evident. Citez: “În timp ce unele naționalități sunt mai ușoare ca altele, aceste țări au ceva anume (adică Franța, Finlanda și Polonia) care le face să producă fete ce sunt, mai mereu, partide garantate.”

Din nefericire, acesta nu este un caz izolat: Business Insider a definit CS ca fiind “cea mai bună aplicație de agățat”, iar ghiduri despre agățat apar din ce în ce mai des pe internet, precum și site-uri cum ar fi Couchbangs, ce reprezintă un repertoriu de întâlniri sexuale adunate de gazdele CS care au reușit să ajungă în pat cu invitații sau invitatele lor.

Backpackers. Photo: flickr (Garry Knight)

Oare ăsta să fie sfârșitul pentru Couchsurfing?

E posibil să folosim site-ul fără probleme sau ar trebui să ne îndreptăm spre platforme alternative precum HospitalityClub, Trustroots sau Be Welcome?

În mod sigur CS a devenit mai periculos ca înainte, însă din comunitatea sa de utilizatori încă mai fac parte mulți oameni buni și cinstiți, cărora le place să călătorească; de aceea, niciodată nu v-aș sfătui să abandonați această comunitate. Mai mult, dacă toți membrii decenți pleacă, site-ul s-ar transforma definitiv într-o platformă de întâlniri și nu putem permite acest lucru. Couchsurfing a reprezentat un vis devenit realitate pentru mii de călători și încă poate fi așa, dacă încurajăm lumea să folosească site-ul pentru ceea ce a fost creat inițial.

Prin urmare, este esențial să știm, mai înainte de toate, dacă o gazdă este de încredere. Trebuie să ne informăm cu privire la destinația noastră și la alte opțiuni posibile de cazare; în același timp, ar fi de ajutor să ținem minte prin ce se caracterizează acești Don Juani și posibilii agresori sexuali. Pentru a cunoaște mai bine acest subiect, vorbim astăzi cu Hannah, o couchsurfer cu experiență și pasionată de aventură, care ne va împărtăși din experiențele ei bune și mai puțin bune, și care ne va da câteva sfaturi pentru a ne menține în siguranță.

Meeting Halfway: Bună, Hannah, bine ai venit și mulțumim pentru timpul acordat. Să începem cu începutul. Cum ai descoperit Couchsurfing?

Hannah: Bună! Păi, călătoresc singură în străinătate de când aveam 18 ani și am învățat repede cât de important este să ai un buget organizat atunci când pleci într-o drumeție. Am învățat și cât de deosebit poate deveni un loc atunci când îl vizitezi împreună cu un localnic. Nu îmi amintesc exact cine mi-a spus despre Couchsurfing, dar îmi doream foarte mult să merg în India și să stau acolo cu un localnic, așa că m-am înscris pe site și restul este istorie!

MH: Ce tare! Ai fost foarte curajoasă să mergi singură într-un loc precum India, în mare parte pentru că India este considerată o țară periculoasă pentru femeile care călătoresc singure. Că tot vorbim de asta, de-a lungul experienței tale pe CS, ai întâmpinat dificultăți din cauza sexului tău sau poate situații sau indivizi ciudați?

H: Au fost câteva momente în care mi-am dat seama că bărbatul respectiv voia sex. Când am fost în Scoția, un tip m-a făcut să simt că nu eram în siguranță. A părut normal când ne-am întâlnit la cafenea, apoi m-a condus la apartamentul său care se afla în mijlocul pustietății și se purta foarte ciudat. Mai întâi am observat că avea un sanctuar enorm dedicat lui Margaret Thatcher. Mi-a spus că îmi va găti paste și mi-a pus de-a dreptul spaghetti crude, negătite, în cuptorul cu microunde, cu sos de tomate pe deasupra. Mi-a spus că el era o fantomă și m-a întrebat dacă voiam și eu să fiu o fantomă. Mi-a mai spus că mulți couchsurferi ajung să se cupleze, iar când i-am zis că eu nu eram interesată de așa ceva, m-a făcut să mă simt prost pentru că l-am acuzat că s-a dat la mine. M-a întrebat dacă vreau ceai și a închis ușa de la bucătărie cât timp l-a preparat, așa că nu l-am băut. Nu am dormit deloc și am plecat imediat ce s-a crăpat de ziuă; singurul lucru pe care mi l-a spus la plecare a fost “scrie-mi o recenzie bună.”

MH: Ce nebunie, pe lângă frica pe care trebuie să o fi simțit! Majoritatea femeilor abuzate sau amenințate nu își denunță gazdele, pentru a nu primi o recenzie negativă pe CS. Ce ai făcut? L-ai denunțat sau i-ai scris o recenzie negativă?

Hannah in Scottland. Photo: Private

H: Nu i-am scris nicio recenzie timp de 2 zile (între făcut autostopul și explorat, nu avusesem niciun moment să mă așez și să fac chestia asta), iar el a scris o recenzie falsă și răutăcioasă despre cum eu l-am folosit pe EL. L-am denunțat celor de la CS, le-am povestit ceea ce a făcut și cred că i-au șters pagina. Sau poate chiar el a șters-o, pentru că nu mai era acolo. Câteva luni mai târziu, am primit un mesaj de la un tip pe CS care avea același nume de familie ca și mine (!!) – dar nu avea poze sau recenzii – și care mă făcea târfă răsfățată și urâtă. I-am spus să îșî vadă de viața lui și l-am blocat; de atunci, nu am mai primit niciun mesaj de la el.

MH: Din nefericire, nu ești singura care a primit o recenzie negativă din partea propriului “agresor sexual.” Ai dat dovadă de curaj atunci când l-ai denunțat, așa că să sperăm că nu va mai agresa alte persoane. Ce criterii aplici atunci când îți alegi gazdele, mai ales după acele întâlniri nefericite?

H: Sunt destul de pretențioasă. Gazdele pe care le aleg trebuie să aibă multe recenzii. Să spunem, peste 30. Și le citesc pe toate. Iar dacă toate sunt scrise de fete, atunci ăsta e un semnal de alarmă și nu le contactez. Citesc toate informațiile din profil cu atenție pentru că pot să depistez ușor capcanele prin intermediul profilului. Când le trimiteți mesaj, scrieți mai mult decât un simplu: “poți să mă cazezi?” și eu mereu mă întâlnesc cu posibilele gazde mai întâi într-un loc public. Puteți chiar să stați o noapte la o pensiune înainte, iar dacă vedeți că sunt de încredere atunci când vă întâlniți, puteți să rămâneți în casa lor noaptea următoare sau doar să vă faceți un prieten nou!

MH: Multe fete preferă să se cazeze doar cu alte fete; ești de acord? Sau crezi că asta ar însemna să ratezi unele ocazii de a trăi adevărata experiență CS?

H: Nu sunt de acord. Am stau cu câteva fete și mi s-a părut fenomenal, dar sunt bucuroasă că am riscat să stau cu băieți, pentru că am legat câteva prietenii platonice fantastice. Nu m-am cuplat niciodată cu o gazdă și nici nu am simțit că trebuie să o fac (scoțianul m-a înfricoșat, însă cred sincer că dacă m-ar fi atins sau dacă m-ar fi amenințat, aș fi putut scăpa cu ușurință. Eu am fost cea care a ales să rămână până dimineață). Totuși, fiecare are nivelul său propriu de confort, așa că dacă o fată se simte mai bine făcând couchsurfing doar cu alte fete, nu cred, chiar deloc, că experiența e ratată sau pierdută.

MH: Din câte se vede, îți place CS foarte mult, precum și oportunitățile pe care platforma le oferă. După părerea ta, de ce ar trebui ca lumea să călătorească prin metoda Couchsurfing măcar o dată în viață?

H: Pentru mine, cel mai mare avantaj al CS este că poți vedea un anumit loc prin ochii unui localnic. Aceștia îți vor spune povești despre cum este să crești în acel oraș sau acea țară, îți pot da o lecție de istorie sau pur si simplu îți vor spune cum este să trăiești cu adevărat în locul pe care îl vizitezi. Și reprezintă și un avantaj atunci când cunoști trucurile secrete pentru a ști unde să mergi să mănânci sau să ieși în oraș. De asemenea, ca femeie care călătorește singură, mă simt mai în siguranță decât atunci când stau la o pensiune, pentru că știu că sunt ghidată de cineva care cunoaște străzile, obiceiurile și oamenii locului. Uneori, dacă umbli prin zonă ca un turist rătăcit, poți fi ținta hoților de buzunare sau te poți simți confuz sau lipsit de ajutor, mai ales dacă mai ai de-a face și cu o barieră lingvistică. Couchsurfing te poate face să simți un loc străin ca acasă.ome. străin ca acasă.

MH: După toate momentele ciudate menționate înainte, am ajuns în sfârșit să vedem latura pozitivă a CS; haide atunci să încheiem acest interviu cu cea mai bună experiență CS pe care ai avut-o până acum.

H: E greu să aleg o singură experiență, am avut parte de atâtea care au fost grozave, însă există două în mod deosebit care mi se par memorabile. Prima a fost în Sarajevo, iar a doua în Gozo, cu un bărbat gay de aproximativ 50 de ani. Locuia singur într-o casă stil bungalou, eclectică și plină de bibelouri, cu o bibliotecă enormă, apă reciclată, iederă care creștea în interiorul și în exteriorul casei și un balcon pe acoperiș. Cât timp am stat la el, am observat că acesta găzduia în total șase persoane, pe paturi suprapuse și canapele extensibile. Acest tip era cu adevărat incredibil, gătea trei mese enorme, calde, în fiecare zi. Gratis! Purta mereu conversații profunde despre istorie, politică, religie sau viață în general, iar discuțiile pe care le aveam la ora mesei însuflețeau atmosfera. Nu a cerut niciodată nimic în schimb. Pur și simplu incredibil. Trebuie să îi mulțumesc pentru că un alt couchsurfer care stătea la el în aceeași perioadă mi-a devenit foarte bun prieten și în prezent, încă păstrăm legătura.

S-ar putea să-ţi mai placă...

Știri adevărate sau știri false: aceasta este întrebarea În ziua de astăzi, cuvântul “post-adevăr” este protagonistul indiscutabil din mediul jurnalistic și al dezabterilor politice, devenind astfel unul dintre cele mai mari subiecte ale actualității. Dar ce înseamnă post-adevărul? Haideți să analizăm subiectul împreună cu Roberto Saviano.

Oktoberfest la München – eveniment ce nu trebuie ratat sau capcană turistică? Oktoberfest este cel mai mare „Volksfest” din lume, dar oare a devenit prea mare? Autoarea noastră, de origine din München, analizează ce este de fapt Oktoberfest și dacă această festivitate reprezintă într-adevăr cel mai bun mod de a cunoaște cultura bavareză.