Patru viziuni și o singură realitate: homosexualitatea în Rusia

 

Glushko Andrey s-a născut cu 26 de ani în urmă în Krasnodar, un oraș de un milion de locuitori, în sudul Rusiei, aproape de Caucaz. A studiat economia în Pyatigorsk și a fost de acord să ne spună de ce a decis să-și părăsească patria ca să se stabilească în Madrid.

Cum a fost viața ta în Rusia?

-Eu eram încântat, iubesc istoria Rusiei, cultura, literatura, pictura… Iubesc fondul cultural al țării mele, dar viața nu este foarte bună, mai ales pentru homosexuali. Dacă ești gay și vrei să duci o viață normală, liniștită, și în viitor îți dorești o familie, nu vei avea niciodată libertate, nu vei avea niciodată parte de o viață liniștită, o viață obișnuită, o viață pur și simplu normală.

De ce ai plecat?

-Ideea este că, în Rusia, lucrurile decurg puțin mai repede iar atunci când ai 22 de ani, se presupune că ești o persoană adultă, stabilă și stabilită la locul tău; dealtfel odată ajuns la aceată vârstă, vei fi privit ciudat de cei din jur dacă nu ai încâ o soție și copii. Am stat acolo până la vârsta de 22 de ani, terminasem cursurile, aveam de lucru și totul a mers bine, până când mi-am dat seama că mai mult de atât nu se putea. Nu puteam să am un cuplu sau o familie fapt pentru care cele două planuri, profesional și personal se ciocneau. Am avut de ales între a rămâne să trăiesc o viață “în sfera normalității”, sau să plec în afară și să încep totul de la zero. Astfel am ales să încep totul de la zero, pentru că… în Rusia nu aveam nimic. În anturajul meu nici nu se vorbea despre homosexualitate, am avut un mic cerc de prieteni gay, dar totul a fost ascuns de ochii lumii.În astfel de împrejurări am decis să las totul în urmă, am spus familiei că merg să studiez în străinătate, acesta fiind singurul motiv pe care l-am menționat părinților mei. Tatăl meu încă mai crede că eu mă aflu aici pentru obiective culturale, pentru că părinții mei nu știu că sunt gay, și, în principiu, nici nu vor ști . Sora mea este singura care știe acest lucru deoarece i-am mărturisit asta acum un an.

Acum ce faci în Spania, ești bine?

–Da, mă simt fericit, îmi place Spania, este a doua mea țară. Adevărul este că aici e foarte dificil să supraviețuiești de unul singur pentru că spaniolii sunt un pic… Adică sunt deschiși, dar nu e atât de ușor să te împrietenești cu un spaniol. Toți vorbesc și întreabă “ce faci,cum îți merge și nu mai știu ce”, dar în final tuturor le pasă la fel de puțin de tine. Spaniolii sunt foarte sociabili până la un anumit punct, dincolo de care nu mai sunt la fel de sociabili. Dar mă simt foarte confortabil în Spania, aș locui toată viața mea aici. Am călătorit mult prin Europa și Spania este țara care-mi place cel mai mult. Aici mă simt mult mai protejat decât atunci când eram în propria mea țară. Ai simțit că datele din sondaje, conform cărora majoritatea rușilor nu tolerează homosexualitatea, au corespuns evenimentelor din viața de zi cu zi ?

–N-am văzut cazuri de agresiune în Rusia, pentru că era într-adevăr ca și cum homosexualitatea nu ar exista. Acum, sub conducerea noului guvern Putin, se vorbește mai mult despre asta. Nu știu de ce guvernul actual pune atâta accent asupra acestui subiect, probabil, pentru a distrage atenția de la alte cazuri grave în politică. Ideea este că acum se vorbește în fiecare zi despre homosexuali și despre faptul că homosexualitatea este vicioasă,iar în cele din urmă oamenii ajung să creadă asta. De fapt, atunci când legea împotriva propagandei homosexuale a fost promulgată, tatăl meu m-a sunat să-mi spună cât de fericit era că această chestiune a fost reglementată. Există chiar și un partid care face propagandă pentru uciderea homosexualilor în Piața Roșie. Există persoane care întrec puțin măsura.

În perioada sovietică, homosexualitatea era considerată o anomalie. S-a schimbat ceva în tot acest timp?

-De fapt, pe atunci te luau la închisoare. În prezent, cel mai grav este că oamenii amestecă lucrurile … Aceasta pentru că legea care a fost promulgată recent se numește ” interzicerea propagandei asupra homosexualității și a pedofiliei .” Ca și cum ambele ar fi însemnat același lucru. Problema este că în limba rusă, între cuvântul “poponar” și “pedofil” nu există o prea mare diferență, atunci când le auzi,și de aceea mulți cred că așa este normal, să consideri că un pedofil și un homosexual au aceeași identitate.

Această lege care interzice propaganda asupra homosexualității , a obținut majoritatea voturilor din Parlament . Nici unul dintre partide nu se arată tolerant față de acest subiect?

-Există un cerc de politicieni care sunt homosexuali și luptă pentru drepturile noastre. Oricum, toată această idee cum că Rusia este o țară democratică … Nu este așa, Rusia nu este o țară democratică, și nu a fost niciodată. Oricum nu ne convine să fim o țară democratică, ne convine mai degrabă să fim din nou o dictatură sau ceva asemănător . Nu facem decât să regresăm. Deciziile care sunt luate Rusia în acest domeniu afectează alte țări . În Spania, de exemplu , adopțiile de copii de origine rusă au fost suspendate până când autoritățile spaniole pot demonstra că acești copii nu vor trăi cu o persoană homosexuală.

-În Rusia există mulți copii care nu au pe nimeni, foarte mulți chiar. Am fost la un colegiu care adăpostea copii orfani sau abandonați . Am văzut cum e viața acolo,  fiecare se chinuie să supraviețuiască . Deci, cred că este mai bine ca fiecare copil să aibă o mamă sau altcineva care să aibă grijă de el decât să trăiască acolo, de unul singur și în condiții atât de precare. Dar ceea ce face guvernul rus este să susțină că homosexualii nu pot să atingă copiii sau să le vorbească, deoarece pot sfârși prin a le transmite această anomalie. [http://www.hrw.org/news/2013/09/13/anti-gay-law-shames-putin-s-russia]

De ce crezi că acest lucru se întâmplă în Rusia?

-În primul rând cred că totul se explică prin faptul că religia ortodoxă este una din cea mai strictă, mai strictă decât catolicismul. În al doilea rând, cred că este din cauza lui Stalin, pentru că el a fost cel care a decretat prima lege împotriva homosexualității, și există încă mulți oameni cu mentalitate comunistă. Sunt multe lucruri care se acumulează.

Spania, o țară cu un procent mare de catolici, nu a intrat în conflict cu homosexualitatea aparent larg acceptată …

-Dar aici în Spania, homosexualii nu apreciază asta . Vrei să spui că homosexualii nu apreciază libertatea pe care o au ?

-Întocmai. Ei s-au obișnuit să trăiască bine și liniștiți. Și eu , de asemenea, dar atunci când vin unii dintre prietenii mei să mă viziteze în Madrid, li se pare ciudat . Te plimbi pe stradă și  te întrebi:  “chiar se poate ajunge la un nivel atât de extrem? “. Uneori, chiar se exagerează un pic. Pentru mine cel mai important lucru este să trăiesc în pace și libertate. Am ajuns la sfârșitul interviului. Ultima întrebare este dacă doriți să apară cu numele dvs. sau ați scrie un pseudonim?

-Trece numele meu, nu am nimic de ascuns.

 

Anastasiya Belickaya locuiește în Sankt Petersburg și este o prietenă apropiată a lui Andrey Glushko . Ea a terminat declarația sa prin e-mail cu scuze : “îmi pare rău dacă am rănit sentimentele cuiva”.

“Eu cred în dragostea adevărată homosexuală, dar în lumea reală, nu cred că toți homosexualii sunt homosexuali prin natură, unii dintre ei pur și simplu sunt influențați de modă sau profesii artistice, sau pur și simplu încearcă ceva nou. Am întâlnit astfel de oameni și eu nu împărtășesc modul lor de viață. Pe de altă parte, toți oamenii din lume sunt de natură heterosexuali: eu, tu, toată lumea . Dar suntem toți plini de slăbiciuni și dorințe. Unii oameni aleg modul tradițional de relații, alții, și probabil acest lucru sună foarte “religios” – nu pot face față luptelor interne și aleg relațiile homosexuale .

Este foarte dificil pentru mine să scriu despre acest subiect pentru un public care trăiește în Spania, o țară cu o filozofie și o cultură complet diferită de cea rusă . Percepția noastră asupra acestei probleme este legată de istoria noastră și homosexualitatea aici nu este un mod tipic de a relaționa . Personal nu vreau ca tatăl meu, bunica mea – ei care ar trebui să fie un simbol de curaj, de siguranță, de putere- sau copiii mei să vadă pe stradă persoane gay. În ceea ce reprezintă demonstrațiile publice, sunt împotriva spectacolelor “pornografice”; dacă homosexualii doresc să trăiască o viață normală, ar trebui să nu mai impună acest subiect lumii întregi. Înțeleg că acest lucru este important pentru a proteja stilul de viață al celor gay și știu că trăiesc viața de zi cu zi sub presiune psihologică. Am mulți prieteni homosexuali și nu vorbesc cu ei despre homosexualitate, pentru că le tratez ca pe restul prietenilor mei, fără nici o deosebire”.

 

 

Nina Ivanova, care preferă să apară sub un pseudonim, are 23 de ani, a studiat Relații Internaționale și Studii Regionale și locuiește în Ekaterinburg, capitala situată în Districtul Federal din Urali. Ea ne-a oferit opinia sa personală cu privire la adoptarea legii împotriva propagandei asupra relațiilor “non – tradiționale” în rândul minorilor.

“Eu cred că orientarea sexuală este o chestiune privată în viețile oamenilor. Fiecare individ trebuie să decidă pentru sine. Dar această persoană nu ar trebui să facă pe alții să aleagă același lucru – fie lesbiană sau gay. Pe de altă parte, societatea nu ar trebui să preseze homosexualii din cauza orientării lor . În Rusia, oamenii sunt, de obicei, foarte conservatori cu privire la acceptarea homosexulității celor din jurul lor. Tinerii homosexuali trebuie să ascundă preferințele lor sexuale. În caz contrar, ar putea fi atacați de “huligani” sau agresați de mulțime. Acest lucru este trist.

Cred că majoritatea prietenilor mei împărtășesc opinia mea. Trăim într-un oraș mare, călătorim mult și înțelegem că trebuie să fim toleranți și respectuoși cu alții, indiferent de religie, vârstă, naționalitate sau orientare sexuală. Cu toate acestea, atunci când homosexualii își manifestă sentimentele în public, prin săruturi intime sau îmbrățișări în spații foarte deschise, nu mă simt confortabil, pentru că este o parte a vieții private .

De asemenea, am auzit altă opinie: “această problemă nu este foarte importantă”. Oamenii acordă prea multă atenție temei LGBT (lesbian-gay-bisexual-transgender). Dar în Rusia există probleme mult mai importante, de exemplu, oameni care așteaptă de ani de zile pentru a obține un loc la grădiniță, etc.”

 

Xavier Colás este corespondent El Mundo în Moscova, unul dintre cele mai vândute ziare de informații generale din Spania. Se află în topul clasamentului încă din ianuarie 2012. Înainte de aceasta, el a trăit în Sankt Petersburg, locul studenției sale.

De ce crezi că homosexualitatea este mai puțin acceptată în Rusia ?

-Cred că în Rusia există o lipsă enormă de empatie, o societate civilă foarte slabă, aproape inexistentă. În Spania, nu eram pasionați de homosexuali cu 30 de ani în urmă, dar exista un oarecare respect pentru ceea ce nu înțelegi și, cu timpul s-a auzit de această comunitate până în punctul de a fi mândri de ea. În schimb în Rusia este mult mai dificil ca această comunitate să fie vehiculată, dată fiind nesiguranța provocată de criza identitară. Pe lângă toate acestea, vorbim pe de o parte de o societate foarte tradițională în unele privințe (fără feminism, sau ecologism, sau asociații), dar foarte liberală sau deschisă pe de altă parte (ca de pildă în chestiuni ce țin de divorț, sex, Internet). Există o manie generală de a asocia homosexualii cu pedofilia. Asta complică dezbaterea.

Credeți că acestă intoleranță este mai degrabă legată de homofobie sau de ceva cultural ?

-Din partea guvernului există o opoziție organizată împotriva homosexualilor, nu împotriva celor care au relații în umbra societății. Kremlinul nu vrea ca homosexualii să se plângă sau să vorbească în limba engleză cu mass-media, să pretindă libertate în public, denaturând astfel peisajul. Rușii, pe de altă parte, sunt tradiționali și ei sunt conștienți de acest lucru . Ei chiar cred că homosexualii au o problemă și că au pervertit societatea. Ei nu știu ce spun. Dar nu știu, pentru că nu ascultă și pentru că mulți nu vorbesc. Și mulți nu vorbesc și rămân în umbră, pentru tot ceea ce am afirmat mai sus. Problema nu este că există prejudecăți (care au fost și sunt peste tot), dar există puțină masă critică care abordează aceste prejudecăți. Și neîncrederea inspirată de teritoriile din străinătate (Rusia se crede un continent înconjurat) face ca soluția din partea agenților externi să pară din ce în ce mai greu de conceput.

Ai fost martor la vreun protest pentru sau împotriva homosexualilor? Care este astmosfera?

-Da. Mediu este tensionat și cu oameni foarte agresivi care îi insultă pe cei din jur. Cel mai frapant lucru în Rusia este că există foarte puțini oameni care nu sunt gay, dispuși să fie alături de homosexuali pentru a protesta și pentru a-i apăra. Un lucru pe care oamenii nu îl știu este că mulți dintre răniți sunt anti-gay. Homosexualii se agită destul de tare și atunci când sunt numiți drept “pedofili” de opt ori la rând de cealaltă parte a pieței, trec de linia demarcată de poliție (lovind un polițist) și se confruntă cu acei împotriva homosexualilor (lovind unul sau doi anti-gay), apoi revin la manifestația lor (împingînd doi polițiști). Odată m-am dus la o demonstrație de gay și nimeni nu a venit. Era doar poliția și eu. Steagurile gay sunt o priveliște comună în demonstrațiile opoziției extraparlamentare. Deși liderii extraparlamentari (și cu parlamentarii este o poveste lungă) le dejoacă planul de la prima încercare. E ca și cum, l-ai întreba pe Rubalcaba de marijuana. În prezent, demonstrațiile gay sunt interzise. Legea “împotriva propagandei gay în rândul minorilor” este un truc . De fapt, există minori peste tot, deci nu se poate spune că ești homosexual nici pe lacul Baikal la minus 40 de grade în timpul iernii. Rusia a pecetluit gura homosexualilor. Credeți că situația se poate îmbunătăți în viitor?

-Fără nici o îndoială. Homosexualii vor câștiga bătălia aici, așa cum au făcut-o și în Spania. Procesul va fi similar cu cel înregistrat în SUA în anii ’60. Greu, dar constant. Societatea rusă nu funcționează la directivele guvernului. Ei sunt dispuși să sufere, dar nu o vor face pentru totdeauna. Vedeți generațiile noi mai tolerante?

-Nu le văd mai tolerante, dar mai receptive. Ei sunt mai ușor de convins și rezistă mai mult în situații dificile. Deasemeni sunt mai puțin obedienți. Există o diferență uriașă între Moscova / Sankt Petersburg și restul Rusiei. În provincie, situația este complicată, deoarece homosexualii sunt atacați cu impunitate de benzile de huligani locale.  În capitală frustrarea este una colectivă, datorită faptului că pe plan personal, homosexualii fac ceea ce doresc (în privat, desigur). Sunt foarte interesat să știu viziunea ta personală referitor la ceea ce se întâmplă.

-Cu un an în urmă am vorbit cu două rusoaice (însoțite de iubiți) la o petrecere. Am menționat tema homosexualității. Ambele au evitat să-l condamne însă au avut un ton foarte peiorativ. Toate replicile lor erau astfel : “Nu, eu nu am nimic împotriva lor, mie nu mi-au făcut nimic, ei sunt așa și nu se pot schimba, noi nu ar trebui să le facem rău.” Aveau milă. După câteva luni, petrecerea s-a repetat. A venit un coleg corespondent de –al meu gay. Nu era urât și venea dintr-o țară din America Latină, era foarte prietenos, vorbea limba rusă foarte bine, se plimba în coridoarele de fete și băieți, își amintea numele tuturor și avea relații cu toți. A venit însoțit de iubitul său , un rus, foarte atrăgător dar mai tăcut. Erau aceleași două fete. Ambii au rămas complet încântați de contactul cu rusoaicele, mai ales că și ei erau la rândul lor foarte diferiți de băieții ruși în mai multe privințe. Ar fi vrut ca șeful lor, colegul lor de lucru, să fie precum colega mea. Pentru a încheia, cu o săptămână în urmă s-a organizat altă petrecere. Același lucru s-a întâmplat din nou: un cuplu gay, un spaniol și un rus, ambii antrenori de fitness și dans. Drăguți, copleșitori. Fetele nu s-au separat de ei, dar de data aceasta i-au adăugat pe Facebook și și-au propus să-i invite la ziua sa de naștere “sunt geniali! Nici un semn de “pedofil”. Discursul că homosexualii sunt niște labagii, pedofili sau perverși este ușor de întreținut, dacă nu-i lăsăm să arăte cum sunt în realitate. Dar, odată ce intră în joc, farsa este eliminată , la fel și în Rusia. Și când farsa arată că este o pierdere, restul istoriei cade. Ca un heterosexual, am auzit întotdeauna fraza”festival de orgoliu gay “. Orgoliu pentru ce? Dacă ești gay nu ai nici un merit în plus. Dar în Rusia, am aflat că, în pofida acestui lucru, mândria este fundamentală împotriva anumitor hărțuiri. În acest război homofob, primul lucru pe care rușii îl vor pierde sunt fetele. Așa cum s-a întâmplat cu acestea două. Ele sunt mereu cu un pas înainte. Când vor fi pierdut fetele, homofobii vor fi pierdut războiul.