Întotdeauna a iubit franceza. Tocmai din acest motiv, Eva a decis să se înscrie la un liceu bilingv. Aceeași motivație a condus-o la universitate, unde acum studiază franceza. Oricât de banal ar suna, în urmă cu câțiva ani Eva nu bănuia cât de mult acest lucru îi va schimba viața.
În urmă cu șase ani, când se pregătea pentru examenele de admitere la liceu, Eva Lietavová era în al nouălea cer. Cinci ani mai târziu a absolvit, simțind că nu se va mai întoarce niciodată acolo. „Imediat după absolvire, m-am simțit, înainte de toate, ușurată.” Eva își aduce aminte de anii săi de „liceu”. Acum ea are douăzeci de ani, studiază la universitate și, în ciuda a tot, niciodată nu a întors spatele limbii franceze.
În fiecare an, sute de elevi sunt acceptați la liceele bilingve din Slovacia. Studiile în limbi străine îi atrag pe adolescenții ambițioși (și pe părinții lor) care le consideră alternative mai bune decât liceele strandard. Beneficiul este evident: competențe de limbi străine la nivel de vorbitor nativ. Eva susține însă că învățământul într-un liceu bilingv nu aduce întotdeauna beneficii. „Dimpotrivă, o mare parte din ceea ce mi-a oferit școala mi-a fost de asemenea luat.” Aceasta este o trimitere la faptul că cele mai multe din aceste licee sunt destinate studiului științelor naturale. ”Mi-am dat seama în totalitate de acest lucru în clasa a doua. Chimia și fizica nu au fost niciodată pe placul meu. Mai ales predate într-o limbă străină”, explică ea. Obișnuia să fie o elevă strălucită, neavând aproape deloc nevoie să învețe și acasă, dar curând s-a transformat într-o elevă mediocră, petrecând ore întregi în fiecare zi cu manualele școlare.
Mai întâi aveți grijă de manuale, vocabularul va veni cu timpul
Cam așa e viața într-un liceu bilingv. Elevii intră în fiecare zi în contact cu limba în care aleg să studieze, precum și cu profesorii care de obicei sunt vorbitori nativi. Așadar, orice elev slovac la un liceu bilingv poate studia în același fel în care ar face-o, spre exemplu, în Marea Britanie, Germania, Spania sau Franța. „Am avut un curriculum francez, câțiva profesori francezi, și manuale franceze, desigur,” confirmă Eva râzând. „Profesorul nostru de chimie ne amintea tot timpul să avem grijă de manualele noastre, pentru că francezii nu ne-ar fi trimis altele noi”.
Contactul cu o limbă străină în fiecare zi îi poate afecta pe oameni mai mult decât ar putea părea la prima vedere. Un elev la un liceu bilingv vine în contact direct cu o cultură diferită de a sa fără să fie nevoit să călătorească în străinătate. „Prin clasa întâi mi-am dat seama că vorbesc și gândesc fluent în franceză”. Ea își amintește de prima ei excursie în „Hexagon” (Franța). Totuși, să poți vorbi fluent limba nu este totul. „Chiar și astăzi aș avea probleme încercând să vin cu o rețetă în franceză. În liceu nu ne-am concentrat prea mult pe vocabular”, admite Eva. „Am petrecut mult timp însă cu științele naturale”, spune ea. Așadar, de ce a privat-o liceul bilingv? „În special de timp. Toate acele ore petrecute cu biologia sau fizica, subiecte la care nu mă voi mai întoarce niciodată, în care puteam face altceva mai util pentru mine. Dar învățând pentru toate testele acelea, nu mai aveam timp pentru nimic altceva.”
Eva: Nu am vrut niciodată să plec în Franța
Ea subliniază cât de mult a influențat-o liceul bilingv. „Faptul că studiez franceza la universitate nu e o întâmplare. Timpul petrecut la liceu m-a marcat considerabil. Nu vrei să arunci pe geam cinci ani de muncă grea.” ”Pe de altă parte, deși pare greu de crezut, poate că aș fi ajuns să fac ceva în mare parte asemănător, chiar dacă m-aș fi dus la un liceu obișnuit.” În afară de limba franceză, Eva studiază și teoria teatrului. ”Ideal ar fi să pot lega cumva aceste două specializări. Dacă nu, pot întotdeauna să predau pentru că îmi place.” Eva meditează asupra viitorului. Se gândește să învețe o altă limbă, dar, în mod paradoxal, nu o limbă romanică. Ea explică de ce nu s-a dus să studieze în Franța după absolvire ca majoritatea colegilor ei. „Înclin spre părțile nordice ; nu sunt interesată de țările sudice deloc. Sunt mai degrabă o persoană ‘slavă´”, mărturisește ea, și completează că i-ar plăcea să studieze rusa.
Lecțiile de literatuă franceză îi stârnesc amintiri amuzante. „Am studiat Rinocerii lui Ionesco în clasa a doua. Fără context sau vreo explicație prealabilă ; noi doar citeam și comentam asupra fragmentelor din text. Acea carte a fost o nebunie, nici unul dintre noi nu a înțeles-o”, spune râzând, amintindu-și cum ea și colegii ei de clasă se distrau în timpul orelor ´interpretând’ scene în care personajele se transformau în rinoceri. „Trebuie să mărturisesc că este o carte foarte bună. Am ajuns să-mi dau seama de acest lucru, însă în mod categoric nu datorită cursurilor de literatură.” Studiau mai ales discursuri scrise și argumentații pe diferite teme, nu literatura propriu-zisă. ”Ne era recomandat să nu citim mai mult de o carte pe an”, mărturisește Eva.
Eva vorbește limba franceză de parcă s-ar fi născut în Franța, dar mai sunt câteva probleme rămase. „De fiecare dată când scriu ‘qu’est-ce que c’est’, trebuie să silabisesc și apoi să verific dacă am scris corect. Chiar și după atâția ani ! Și este probabil predată la prima lecție de franceză”, admite Eva cu o ironie amară. „Pe de altă parte, prefer să citesc Kundera (Milan Kundera, scriitor ceh) în franceză.” În ciuda celor cinci ani de muncă asiduă, nopți petrecute citind manualele și simțindu-se deseori furioasă ori plângând, Eva completează că până la urmă se poate ca aplicația depusă în 2007 să nu fi fost o decizie rea. „Nu pot spune cu siguranță dacă aș mai face același lucru, știind cum funcționează școala. Cel phttp://ro.meetinghalfway.eu/wp-admin/post-new.phpuțin m-aș gândi mai mult la asta”, admite ea într-un final. În afară de franceză, ea a mai învățat un lucru – să fie empatică. „Solidaritatea și simpatia pe care o simt pentru fiecare persoană care a urmat un liceu bilingv, fie el de franceză, spaniolă sau germană, nu încetează să existe”, râde Eva.
[crp]
Comentarii recente