Numărul de spanioli care ajung în Germania s-a dublat în doar un an, însă doar o treime din aceștia reușesc să depășească primele luni de ședere. Amaya, Pedro și Pablo ne povestesc cum este în realitate viața unui spaniol în Berlin.
Hei, băieți! O să ajung la Berlin, mă mut pe termen nelimitat și nu cunosc pe nimeni, așa că mi-ar plăcea să asist la vreo reuniune sau pur și simplu să ies la o cafea, pentru că singurătatea este foarte urâtă!
Acest mesaj, postat de o fată pe nume Marta, a apărut în luna august pe un grup de Facebook numit ‘Spanioli în Berlin’, care înregistrează 4000 de membri. O altă pagină asemănătoare cu același nume cuprinde mai mult de 14000 de utilizatori. Pe ambele pagini virtuale obiectivul este același: o mână de ajutor pentru ca adaptarea în Berlin să fie mai ușoară. Studenți, transportatori, ingineri, artiști, șomeri, infirmiere… Tabloul este plin de persoane care cer sau oferă ajutor în probleme care variază de la rezolvarea numeroaselor documente germane până la găsirea unui electrician ieftin.
Mai sunt și persoane, precum fata care a scris mesajul citat, care doar caută companie pentru ca primele zile întrun oraș străin, de altfel cele mai grele, să le fie mai ușoare. Mesajele de acest gen sunt mult mai numeroase ca restul mesajelor. Există din ce în ce mai mulți spanioli care își încearcă norocul în străinătate. Mai exact, numărul spaniolilor care s-au mutat în Germania a crescut cu 50% în doar un an: în timp ce în 2011 au emigrat 20000 de spanioli în Germania, în 2012 numărul a ajuns la 30000, conform datelor de la Oficiul Federal de Statistică din Germania.
- AMAYA LÓPEZ AYALA (Fotografie oferită de Amaya López)
Totul indică faptul că tendința de creștere va continua pe parcursul anului 2013. De exemplu, Amaya López Ayala tocmai a ajuns la Berlin și a intrat de asemenea pe grupul de Facebook pentru a-i răspunde Martei la mesaj:
Bună, Marta! Sunt în aceeași situație ca tine: am ajuns vineri și răman pe perioadă nedeterminată. Eu obișnuiesc să ies în fiecare după-amiază la plimbare ca să cunosc orașul. Îți las numărul meu pentru orice eventualitate (:
Amaya are 24 de ani și este designer industrial. “Am venit să fac un Master în Design de Produs, însă am venit ca să cunosc și cultura, să mă dezvolt ca persoană și să mă hrănesc cu tot ceea ce îmi poate oferi orașul.” În principiu, ea s-a gândit să stea cel puțin doi ani, “însă voi vedea. Totul depinde de circumstanțe și de cum vor evolua lucrurile. Viitorul este imprevizibil și mai ales pentru noi și în acest oraș.”
Ea speră să găsească un job conform studiilor sale, “toată lumea vine pentru asta. Știu că începuturile sunt grele, dar trebuie să fim perseverenți și dacă la început nu găsesc nimic care să se adapteze nevoilor mele academice, o să lucrez ce pot. Trebuie început de jos și pas cu pas.”
Întrebată dacă a trebuit să renunțe la ceva atunci când s-a mutat în altă țară, răspunsul ei a fost clar: “A trebuit să renunț la o grămadă de lucruri! La casa mea, lucrurile mele, familia mea, prietenii mei, iubitul meu, orașul meu… Dar eu nu văd asta ca pe o renunțare la ceva sau la cineva, pur și simplu este o oportunitate care ți se prezintă, iar prietenii și familia, mai ales familia, vor fi mereu acolo. Dacă îmi permiți să dau un sfat: când venim, trebuie să fim dispuși să cucerim lumea, pentru că dacă lucrurile nu ies bine, ne putem întoarce mereu acasă.”
Doar unul din trei spanioli reușeste să rămână în Germania.
Sunt mulți care vin, însă mulți sunt și cei care decid să se întoarcă acasă. Raportul ‘Perspective privind Migrația Internațională’ prezentat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) indică faptul că doar unul din trei spanioli reușește să treacă de primele luni de ședere în Germania.
- PEDRO SÁNCHEZ (Fotografie oferită de Pedro Sánchez)
Pedro Sánchez, medic în vârstă de 24 de ani, a decis să se întoarcă după un an petrecut în Berlin. “Multe aspecte nu m-au luat prin surprindere, datorită experienței pe care am avut-o ca student Erasmus în această țară, însă chiar dacă sună ciudat, nu am putut niciodată să ma obișnuiesc cu iarna extrem de lungă. A fost primul meu contact cu mediul de muncă german și am fost surprins de relațiile destul de reci între colegii de muncă. Asta ne surprinde destul de mult îndeosebi pe noi, spaniolii.”
În afară de această barieră, “ceea ce m-a afectat cel mai mult a fost frustrarea pe care o simțeam în ceea ce privește dominarea limbii”. “După mai bine de un an în Berlin, am ajuns la concluzia că aș avea mai multe beneficii de pe urma pregătirii mele ca medic în limba maternă. Pe lângă asta, distanța față de familie și prieteni începea să fie mai grea decât mă așteptasem. În acest sens, eu am avut șansa să aleg unde să lucrez, dar din nefericire, această situație nu este reprezentativă pentru situația dezastruoasă din Spania în momentul actual. Presupun că mă pot considera privilegiat.”
Dacă s-ar putea întoarce în trecut și s-ar întâlni cu ‘Pedro pre-Berlin’, l-ar sfătui “să fie mai înțelegător și mai răbdător în ceea ce ține de diferențele culturale. Mobilitatea europeană este un real ajutor în acest aspect, însă diferențele vor exista mereu și trebuie să dai dovadă de o dispoziție și de o toleranță mult mai mari decât în mediul tău obișnuit. În plus, i-ar spune să continue să studieze și să încerce să își îmbunătățească limba germană, chiar dacă procesul de învățare poate fi foarte frustrant, și bineînțeles, cum ajunge în Germania, să își cumpere un palton bun.”
Mai mult de jumătate din tinerii spanioli, fără loc de muncă
Aceste dificultăți nu par a-i descuraja pe spanioli, care continuă să plece în Germania, impulsionați, în principal, de rata de șomaj de 26,9%. Acest număr este cu atât mai dureros dacă se ia în calcul doar șomajul juvenil. 57,2% din tinerii spaniolii nu au loc de muncă, conform ultimelor statistici publicate de Eurostat.
- PABLO LÓPEZ BARBERO (Fotografie oferită de Pablo López)
Pablo López Barbero are 27 de ani și a terminat un Master în Jurnalism Economic. Înainte făcea parte din acel procentaj al tinerilor spanioli fără loc de muncă și actualmente se numără printre treimea spaniolilor care au reușit să rămână pe meleagurile germane. A plecat pentru a-și îmbunătăți situația laborală și pentru “a-mi îndeplini visul de a trăi în Germania.” I-a mers bine. A ajuns în august 2012 și de atunci a obținut un post conform pregătirii sale “și un apartament în care mă simt confortabil.” Nu se gândește să revină în Spania, deoarece “îmi place viața pe care o am aici” și în plus, e de părere că dacă s-ar întoarce ar regresa pe plan profesional.
Cheia succesului său a constat în faptul că domina germana dinainte de a ajunge și cunoștea țara din timpul perioadei sale ca student Erasmus. Din punctul său de vedere, mulți spanioli ajung aici cu o idee puțin realistă despre Germania. “Mulți nu știu că și aici e o situație precară, și încă în ce măsură…” Majoritatea spaniolilor pe care îi cunoaște în Berlin sunt mulțumiți, “însă niciunul nu se gândește să rămână în Germania pe termen lung. Cred ca e multă lume aici care se mulțumește cu ce are, însă întrun fel sau altul, nu a obținut ceea ce aștepta. Partea bună în a locui în străinătate este că sunt alte lucruri care compensează șederea, precum cunoașterea unei limbi străine sau a altor lumi. În Spania, acești oameni ar fi frustrați.”
Mesajul Martei pe grupul ‘Spanioli în Berlin’ a primit 55 de răspunsuri în doar 24 de ore. S-au organizat ieșiri, s-au schimbat numere de telefon și li s-a urat noroc celor abia ajunși. O treime din aceștia va reuși să rămână. Restul va trebui să se întoarcă la casele lor după numai câteva luni. “Acestă țară nu este El Dorado”, subliniază Pablo, “lumea să nu își facă iluzii peste măsură, dar experiența pe care o capeți afară este de neprețuit, iar Germania este o țară minunată de la care ai ce învăța.”
S-ar putea să-ţi mai placă...
Lupta cu melancolia post-Erasmus: șoc cultural, din nou? Șoc cultural. Este un termen pe care noi toți l-am auzit de sute de ori și un subiect pe care fiecare universitate îl abordează în timpul întâlnirilor dinaintea realizării mobilității. Ca studenți Erasmus, asociem aceste două cuvinte cu începutul perioadei noastre în străinătate. Dar ce înseamnă mai exact aceste două cuvinte? Și este posibil să treci printr-un șoc cultural de…
Lupta cu melancolia post-Erasmus: Bună, numele meu este… Deși poate nu este o afecțiune medicală recunoscută, acea senzație de tristețe pe care o simți atunci când te întorci la universitatea ta de acasă este absolut normală, o senzație pe care fiecare student fost-Erasmus o trăiește. Nu-i așa? În această nouă serie, puteți urmări revenirea autoarei noastre la ‘viața normală’, după un an memorabil în străinătate.
Comentarii recente