Anul acesta, Elveția a fost martora unui eveniment foarte special, în cadrul căruia participanții au putut redescoperi tradițiile, curiozitățile și secretele acestei țări minunate…
Di Alessandra Ivaldi / 11.09.2019
La Fête des Vignerons (Sărbătoarea Podgoriilor). Anul 2019 este un an special pentru Elveția, mai ales pentru cantonul Vaud, situat în sud-vestul țării. Motivul? Fête des Vignerons, un festival foarte important pentru comunitatea din Vaud și care posedă o caracteristică specifică: contrar sărbătorilor din satele tradiționale, Sărbătoarea Podgoriilor se sărbătorește cel mult de cinci ori într-un secol. De la o ediție la alta pot trece între 14 și 28 de ani: iată de ce festivalul anterior a avut loc în 1999. Tocmai de aceea participarea la această mare sărbătoare este obligatorie pentru elvețieni.
Anul acesta, festivalul are loc în perioada 18 iulie – 11 august. Vevey este decorat cu o mulțime de culori și în fiecare zi se organizează o mulțime de expoziții și spectacole care aduc un omagiu lumii viticole și vechilor tradiții ale regiunii.
Originea acestei tradiții nu este încă în întregime clară, dar în 2016 a fost introdusă de către UNESCO în lista patrimoniilor culturale intangibile.
Cu toate acestea, nu ne aflăm aici pentru a prezenta istoria acestei fascinante tradiții și nici pentru a vorbi despre ediția din acest an. Scopul nostru este să ne concentrăm pe un aspect particular care caracterizează Sărbătoarea Podgoriilor și cultura elvețiană în general: muzica.
Jodelul. Când ne gândim la muzica elvețiană, primul lucru care ne vine în minte este probabil jodelul, un fel de a cânta deosebit, tipic regiunii alpine vorbitoare de limbă germană. Vorbim de o tehnică legată istoric de viața dificilă a păstorilor care trăiau în acești munți. Într-adevăr, se pare că, inițial, acest mod de a cânta a apărut pentru a chema animalele sau pentru a atrage atenția altor crescători în caz de nevoie. De fapt, „îmbunătățită” prin tehnica jodelului, vocea cântărețului poate chiar acoperi distanțe lungi între o vale și alta.
Astăzi, jodelul a devenit un element indispensabil culturii elvețiene și poate fi interpretat de un solist sau de un cor în timpul spectacolelor.
Cântăreți din Alphorn.
Alphorn (Cornul Alpilor). Cu toate acestea, cântecul este însoțit aproape întotdeauna de instrumente muzicale, foarte populare în tradiția elvețiană!
Cel mai cunoscut este, fără doar și poate, cornul Alpilor sau cornul alpin, un tub conic lung, de obicei din lemn de zadă sau de brad, fără găuri. Tonul depinde de lungimea instrumentului, care poate varia de la 2 la 4 metri.
La fel ca jodelul, sunetul acestui corn poate fi auzit pe o distanță de kilometri și era folosit inițial pentru comunicarea între ciobanii din diferite văi.
Cu toate acestea, cornul alpin nu este singurul element al acestei familii de instrumente. Unul dintre verii săi mai puțin renumiți este Büchel, tipic din Elveția centrală.
Tot din lemn, acesta este mai scurt decât cornul alpin. Principala diferență constă însă în structura sa: tubul nu este atât de drept ca cel al cornului alpin, dar este pliat de două ori. Chiar și sunetul se dovedește a fi mai clar și mai acut.
Este totuși destul de dificil de cântat la ambele instrumente. Deoarece nu există găuri sau clape, calitatea sunetului depinde în principal de capacitatea muzicianului de a-și poziționa cât mai bine buzele pe gura instrumentului de mari dimensiuni.
Exemplu de țiteră. Foto @Thomas Quine.
Diferite tipuri de țitere. Țiterele reprezintă o familie de instrumente cu coardă caracterizate doar prin prezența unui suport pentru corzi, eventual însoțit de o cutie de rezonanță. Există nenumărate tipuri de țitere. În Cantonul Berna, este răspândit instrumentul Hexenscheit, care înseamnă „buștean de vrăjitoare”. Acesta este un tip de țiteră foarte vechi, în formă de trapez și care, în general, se cântă ținându-l pe genunchi sau pe o masă.
Cu toate acestea, tradiția muzicală elvețiană oferă multe alte tipuri de țitere, unele dintre ele fiind deosebit de apreciate nu numai pentru sunetul lor, dar și pentru decorațiile care le înfrumusețează. Până și forma și dimensiunea se schimbă foarte mult în funcție de tipul de țiteră: într-adevăr, unele dintre ele nu se așază pe un suport, ca în cazul țiterei Hexenscheit, ci se susțin precum chitarele. Acesta este și cazul țiterei din Toggenburg, district din Cantonul Saint-Gall, aflat în nord-estul Elveției.
Exemple de Hackbrett. Photo @nadja robot.
Un alt tip de țiteră este cea numită Hackbrett (țambal). Corzile acestui instrument nu sunt ciupite cu degetele, ci sunt lovite cu ciocănele. Se poate cânta și cu patru mâini. În acest caz, cei doi muzicieni sunt așezați unul în fața celuilalt în timpul spectacolului.
Hackbrett are o cutie de rezonanță în formă de trapez. Mici grifuri împart corzile în segmente, ceea ce permite producerea de note diferite. Tonul sunetului depinde de lungimea corzilor.
Hackbrett este răspândit în Appenzell, în nord-estul Elveției și în Valais, în sud-vestul țării, unde se găsește o versiune mai mică a acestui instrument, cu un număr redus de corzi.
Cinci franci elvețieni.
Instrumente de percuție. La originea anumitor instrumente muzicale ce fac parte din tradiția elvețiană stau până și obiecte din viața de zi cu zi, transformate cu ajutorul imaginației. Un exemplu este lingura de lemn (uneori din metal) pe care muzicienii elvețieni o folosesc drept percuție pentru a însoți piese cântate cu alte instrumente. Cântăreții din linguri își țin instrumentul de mâner și îl folosesc pentru a-și bate coapsa și antebrațul în ritmul muzicii. Utilizarea lingurilor de lemn este o tradiție veche, acestea fiind recent înlocuite cu linguri de metal. Dar astăzi, interesul pentru folclorul elvețian a făcut ca lingurile de lemn, eventual sculptate și frumos decorate, să fie din nou la modă.
Un ultim instrument destul de neobișnuit este Talerschwingen; acesta este un instrument compus din două părți foarte simple: o monedă de cinci franci și un bol!
Cântăreții rotesc ușor moneda într-un bol ceramic și tonul sunetului se schimbă în funcție de diametrele bolurilor folosite.
Comentarii recente