Loi mannequin – o lege pentru o imagine corporală mai sănătoasă

Odată cu aprobarea noii legi “loi mannequin”, Franța își ia obligația de a combate anorexia în rândul modelelor și al adolescentelor. Va avea această lege un impact semnificativ asupra sănătății femeilor – sau este pur și simplu o încercare zadarnică?

De Alessandra Ivaldi / 2.8.2017

Legea “loi mannequin”, care are scopul de a combate anorexia, tocmai a fost pusă în aplicare în Franța. Această tulburare alimentară foarte periculoasă le afectează în principal pe fetele și pe tinerele femei care consideră că manechinele extrem de slabe reprezintă modele frumoase de urmat. Această tulburare le creează probleme modelelor însăși care sunt obligate, de cele mai multe ori, să își sacrifice sănătatea fizică și psihică pentru a avansa în carieră. Anorexia nu conduce doar la degradare fizică, ci are și efecte devastatoare asupra sănătății mintale. Dacă nu se tratează la timp, se poate transforma întro boală permanentă și, în cele mai grave cazuri, poate duce la moarte.

Se estimează că în Franța, aproximativ 600.000 de tineri suferă de tulburări alimentare, iar dintre aceștia, 40.000 suferă de anorexie. Mai mult, această tulburare reprezintă a doua cauză de deces în rândul tinerilor de 15-24 de ani, după accidentele de mașină.

Printre victimele anorexiei se numără și curajoasa Victoire Maçon Dauxerre, fost model. După ce a fost umilită, a suferit și chiar a încercat să se sinucidă, aceasta a reușit să își refacă viața și a publicat un bestseller tragic și șocant despre “viața secretă” a modelelor. Jamais assez maigre. Journal d’un top model. (‘Niciodată prea slabă: jurnalul unul top model’) este titlul ilustrativ al “jurnalului” acestui model, în care își povestește experiența dureroasă.

Avea șaptesprezece ani când a fost descoperită de o agenție de modelling. Victoire trecea printr-o perioadă grea. Ca multe alte fete de vârsta ei, se afla întrun moment de cumpănă. Visul ei era de a studia la faimoasa “Sciences Po” (Institutul de studii politice), însă din păcate nu a trecut examenul de admitere. Fragilă și fără să știe exact ce alegere să facă pentru viitor, aceasta a cedat farmecului industriei strălucitoare a modei. Avea capul plin de vise: călătorii în locuri minunate, bani făcuți ușor, faimă… Cu toate acestea, industria modei avea alte surprize pregătite pentru ea.

Victoire a arătat mereu bine, înaltă (1,78 m) și slabă…însă nu suficient de slabă pentru mărimea europeană 32. Acesta a fost începutul coșmarului. Victoire a încetat să mai mănânce și a ajuns să cântărească abia 47 de kg. S-a înfometat, i-a căzut părul și a devenit scheletică. Dar moda s-a dovedit a fi un drog și nu îi era cu putință să scape de această dependență. Aducându-și aminte de aceste momente teribile, Victoire explică faptul că, cu cât pierzi mai mult în greutate, cu atât te vezi mai gras. Și ironia situației este că manechinele sunt obligate să nu mai mănânce, deși majoritatea fotografiilor acestora sunt ulterior modificate pentru a le face să pară și mai slabe.

Cu trecerea timpului, Victoire a devenit din ce în ce mai disperată și copleșită, într-atât încât a luat decizia extremă de a se sinucide. Totuși, s-a dovedit a fi mai puternică decât multe alte modele și a reușit să supraviețuiască. Acum, ne spune povestea ei fără ezitare. În lumea modei, nu tuturor li se oferă posibilitatea de a spune adevărul. Victoire și-a putut scrie cartea pentru că a abandonat industria modei.

Jamais assez maigre este o călătorie printr-o lume infernală, unde poți întâlni modele care vomită, iau laxative și droguri pentru a îndura înfometarea și epuizarea în săptămânile dinaintea prezentărilor de modă. Chiar și practicarea sportului este interzisă de “frică” să nu facă mușchi.

Modelele nu au voie să se plângă. Dacă una dintre ele se simte rău sau leșină înaintea unei prezentări, nimeni nu îndrăznește să comenteze. Este o situație “normală” despre care nu merită să se vorbească. E o lume falsă și ipocrită. Victoire scrie cum nimeni nu le spune modelelor să nu mănânce. Pur și simplu știi că trebuie să încapi în rochiile pe care ți le dau, ceea ce înseamnă că singura opțiune este să scazi în greutate. Sistemul este făcut în așa fel încât, întrun final, nimeni să nu poată fi acuzat de a fi încurajat anorexia.

De atunci, Victoire a absolvit la Universitatea Sorbona din Paris, unde a studiat filozofie. Aceasta și-a dorit să “își regăsească mintea”, să nu se mai vadă pe ea însăși doar ca pe un corp. După aceea, a mers la Londra unde a făcut un master în actorie. Acum, țelul ei este show-business-ul. Este conștientă de faptul că nivelul de concurență va fi ridicat, însă cel puțin slăbirea nu va mai reprezenta singura ei șansă de succes.

Noua lege franceză are ca scop prevenirea acestui tip de tragedii, prin contribuirea la dezvoltarea unei imagini corporale mai sănătoase în publicitate. “Loi mannequin”, prezentată de guvernul socialist, sub președinția lui François Hollande, a fost aprobată în luna ianuarie 2016. În cele din urmă, a fost pusă în aplicare și în prezent reprezintă o acțiune revoluționară în lumea modei franceze.

Pentru a participa la prezentări de modă și la ședințe foto, modelele trebuie să aibă acum un certificat medical, care să confirme faptul că se află întro stare de sănătate bună, certificat care trebuie să fie valabil pe o perioadă de doi ani. Starea lor de sănătate va fi evaluată ținând cont de indicele de masă corporală (IMC), care se raportează la masa și înălțimea unei persoane. Conform Organizației Mondiale a Sănătății, o persoană este considerată ca având o greutate sub cea normală dacă IMC este sub 18,5.

Noua lege are repercusiuni asupra modelelor și agențiilor de modelling de pe tot teritoriul Europei cu activitate in Franța și se vor da amenzi uriașe sau chiar pot exista pedepse de un an de închisoare pentru cei care nu respectă normele impuse de legea “mannequin”.

Legea va fi completată pe 1 octombrie prin introducerea unei alte norme conform căreia fotografiile cu uz comercial trebuie să conțină următoarea precizare: “fotografie modificată digital”, în cazurile în care există astfel de modificări digitale.

Prin intermediul acestei legi, Franța merge în aceeași direcție ca alte țări europene. Spania a fost prima țară care a adoptat o lege asemănătoare în septembrie 2006, atunci când tuturor modelelor cu un IMC sub 18 li s-a interzis să mai defileze la Pasarela Cibeles, cel mai important eveniment de modă din Spania. În Italia, modelele trebuie să aibă un IMC de cel puțin 18,5 pentru a putea participa la Săptămâna Modei de la Milano. Chiar și țări din afara Europei urmează acest trend. De exemplu, în 2013, Israel a aprobat o lege conform căreia manechinele trebuie să aibă un IMC mai mare de 18,5 pentru a apărea în reviste și show-uri de modă.

Cu toate acestea, încă există dezbateri pe tema legii mannequin. De o parte sunt simpatizanții acestei legi, care consideră că noua lege constituie un pas important în lupta împotriva anorexiei; de cealaltă parte sunt criticii inevitabili, mai ales din lumea modei. Există chiar și un grup important de “sceptici”, care cred că o lege nu e de ajuns. De fapt, femeile încă sunt adesea evaluate în funcție de fizicul lor, iar moda nu este singurul sector vinovat de promovarea acestui tip de comportament. De aceea, nu ne putem aștepta ca legea mannequin să producă acea schimbare radicală sperată de adepții săi cei mai optimiști.

Ilustrații: Luzie Gerb

Dar ce se întâmplă cu Victoire? Bineînțeles, fostul model are propria opinie. Ea vede această lege ca pe un prim pas, dar crede că încă nu merge destul de departe. Pentru agențiile de modelling, ar fi ușor să se sustragă de la normele impuse de această lege. Chiar și atunci când Victoire a semnat contractul pentru a deveni model, aceasta ar fi trebuit să fie supusă unui consult medical – ceea ce, evident, nu s-a întâmplat.

În plus, Victoire este de părere că lupta împotriva anorexiei și împotriva modului în care societatea vede femeile nu ar trebui să se întâmple doar în Franța. Din moment ce legea se va aplica doar în Franța, trebuie să luăm în considerare faptul că modele franceze ar putea decide să își caute de muncă în afara țării. Este adevărat că alte țări au aprobat deja legi asemănătoare, însă aceste măsuri, separate unele de altele, nu sunt suficiente. Fostul model cere să se acționeze la nivel european și chiar la nivel global.

Pas cu pas. Mai întâi, un model “răzvrătit”, mai apoi o carte și după aceea o nouă lege… și cine știe, poate în viitor vom avea chiar posibilitatea să fim martorii unei măsuri la nivel european.

Autoare

Alessandra Ivaldi (Italia)

Studiază: Limbi străine pentru comunicare internațională

Vorbește: italiană, engleză, germană, franceză

Europe este… o moștenire culturală.

Ilustrații

Luzie Gerb (Germania)

Studiază: Istoria artei, Arte frumoase și Studii culturale comparate

Vorbește: germană, engleză, suedeză, franceză

Europa este… plină de locuri magice, oameni interesanți și poveștile lor.

Website: www.luzie-gerb.de

Traducător

Lorena Diana Gatea (România)

Studii: Traducere și interpretare, Comunicare și limbajul afacerilor

Limbi: română, engleză, spaniolă, franceză

Europa este…căminul nostru cultural, în care oameni de diferite naționalități formează un întreg.

Articolul este disponibil și în Deutsch, English, Español, Français, Italiano, Malti, Português, Slovenčina, Türkçe, [Main Site] și Русский.

Author: Anja

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

css.php

Prin continuarea utilizării acestui site vă dați acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. mai multe informații

Setările acestui site privind cookie-urile sunt programate să “accepte cookie-urile” pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare posibilă. Dacă veți continua să utilizați acest site fără să schimbați setările privind cookie-urile sau dacă faceți click pe “acceptați” mai jos, atunci vă dați acordul cu privire la acestea.

închideți