Lupta cu melancolia post-Erasmus: Bună, numele meu este…

Deși poate nu este o afecțiune medicală recunoscută, acea senzație de tristețe pe care o simți atunci când te întorci la universitatea ta de acasă este absolut normală, o senzație pe care fiecare student fost-Erasmus o trăiește. Nu-i așa? În această nouă serie, puteți urmări revenirea autoarei noastre la ‘viața normală’, după un an memorabil în străinătate.

De Elinor Terry / 30.11.2016

Bună, numele meu este Elinor și sunt dependentă de străinătate. După un an petrecut în afară, m-am întors acasă acum un pic mai mult de o lună și trebuie să recunosc, am simptome de sevraj. Am petrecut un an întreg în Berlin, bând bere, cântând karaoke și cunoscând oameni care mai de care mai fascinanți în U-Bahn (sistem feroviar de tranzitare rapidă în Berlin)*. În cazul în care nu v-ați dat seama, mi-e foarte dor de acel an. În ultima lună, am fost împinsă înapoi în viața mea de dinainte, cu vechea mea universitate și vechii mei prieteni… și această viață este cu totul diferită de timpul petrecut în străinătate! Pe lângă faptul că a trebuit să mă mut înapoi, acum mai am și de dat piept cu unul dintre cei mai dificili și stresanți ani din facultate, iar asta nu mă ajută.

Faptul de a fi smuls dintr-o toamnă târzie și extrem de călduroasă și de a reveni întrun oraș pe care îl simți apropiat dar, în același timp, oarecum schimbat, poate să facă pe oricine să alunece întro criză emoțională. În cazul multora dintre noi, studenții britanici care ne întoarcem în țară, această ajustare este îngreunată de muntele de treabă care se așterne peste noi și de stresul absolvirii care se apropie cu pași repezi. Deasupra noastră plutește norul amenințător al viitorului, așa că trebuie să ne revenim rapid, să înlocuim BlaBlaCar-ul și băuturile Club-Mate (băutură gazoasă cafeinizată)* și să ne concentrăm asupra planurilor de studii de master și asupra interviurilor pentru un loc de muncă.

post-erasmus-blues-1-kopie

Amintiri frumoase din Erasmus © Elinor Terry

Poate dramatizez un pic: de doi ani, locuiesc întrun oraș care a devenit casa mea, cu două fete minunate care, și ele la rândul lor, au fost plecate în străinătate și care înțeleg prin ce trec. Mai mult, sunt sigură că timpul petrecut în afară mă va ajuta pe plan profesional. De asemenea, mi-am făcut o mulțime de prieteni extraordinari pe care pot să îi vizitez oricând după ce termin facultatea. Așa că mă întreb de ce petrec atât de mult timp gândindu-mă la aspectele negative. Și oare sunt singura care o face?

Aceasta e marea întrebare pe care vreau să o deslușesc: ca și scriitoare, mereu am crezut că cel mai bun mod de a aborda orice obstacol este să scrii despre el și, după câteva sute de cuvinte, lucrurile încep încet-încet să se limpezească. În ziua de azi, dezbaterile privind comunitatea Erasmus se axează pe constrângerea de a trăi “anul perfect în străinătate” și pe sentimentele de vină resimțite atunci când nu e așa. Dar ce se întâmplă atunci când anul petrecut în străinătate a fost perfect sau aproape de perfecțiunea pe care v-ați fi dorit-o? Ce se întâmplă cu cei care se întorc și care, formându-și un cămin și o familie întro țară nouă, se simt respinși? Iubiții care se despart sau colegii de apartament care nu știu când se vor vedea din nou? De multe ori, aceste emoții sunt trecute cu vederea și trebuie să le facem față singuri.

Din fericire, toate aceste întrebări apăsătoare se vor îmbina cu emoțiile mele confuze pe parcursul acestei serii. Sunt nerăbdătoare să încep procesul de împăcare cu “melancolia post-Erasmus” și sper ca, prin discuțiile pe care le voi avea cu alți studenți Erasmus întorși acasă, să putem găsi, în următoarele săptămâni, un antidot magic și de altfel foarte necesar.

*nota traducătorului

Autor

Elinor Terry (Regatul Unit)

Studiază: Literatură germană și engleză

Vorbește: engleză, germană

Europa este… supergeil, supergeil!

Ilustrații

Luzie Gerb (Germania)

Studiază: Istoria artei, Arte frumoase și Studii culturale comparate

Vorbește: germană, engleză, suedeză, franceză

Europa este… plină de locuri magice, oameni interesanți și poveștile lor.

Website: www.luzie-gerb.de

Traducător

Lorena Diana Gatea (România)

Studii: Traducere și interpretare, Comunicare și limbajul afacerilor

Limbi: română, engleză, spaniolă, franceză

Europa este…căminul nostru cultural, în care oameni de diferite naționalități formează un întreg.

Articolul este disponibil și în Bosanski - Hrvatski - Srpski, Català, Deutsch, English, Español, Français, Italiano, Malti și [Main Site].

Author: Anja

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

css.php

Prin continuarea utilizării acestui site vă dați acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. mai multe informații

Setările acestui site privind cookie-urile sunt programate să “accepte cookie-urile” pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare posibilă. Dacă veți continua să utilizați acest site fără să schimbați setările privind cookie-urile sau dacă faceți click pe “acceptați” mai jos, atunci vă dați acordul cu privire la acestea.

închideți