Deportare culturală

În 2012, șapte prieteni curajoși au pus bazele unei „afaceri sociale” ce consta într-un atelier de reparat biciclete, „Culture Exchange”, și un mic bar confortabil în Novi Sad, în nordul Serbiei. Anna, Suzzy, Lani, Danny, Mary, Pavel și Simon își petrec timpul învățându-i pe alții cum să-și repare bicicletele, organizând ateliere și cursuri de limbă străină in mare parte gratuite.

De atunci proiectul a avut de suportat câteva dificultăți, ceea ce era de așteptat, dată fiind o idee așa de îndrăzneață. Una dintre acestea a fost imposibil de prevăzut, cum ar fi faptul că unele zvonuri răspândite pe internet au avut poate o legătură cu faptul că Simon, fondatorul proiectului, și-a văzut cererea de viză respinsă pentru prima data.

Simon este un american/filipinez de 32 de ani. A devenit interesat de Balcani la vârsta de 19 ani, când a făcut parte dintr-o misiune umanitară în anii de după război în Bosnia și Herțegovina, iar apoi a avut dorința să vadă alte țări din fosta Iugoslavie. A început să călătorească împreună cu soția sa din Muntenegru în Croația, iar festivalul muzical Exit l-a adus pentru prima oară în Novi Sad.

„A fost grozav, prima oară când am văzut Novi Sad mi-a plăcut mult. Mai întâi mi-au plăcut oamenii, totul părea așa de proaspăt. Se întâmpla la puțină vreme după război și festivalul Exit era ceva nou, era prezent mult activism. Așa că Novi Sad mi-a plăcut în mod deosebit, și după ce am vorbit cu oameni de vârsta mea am simțit că erau mult mai multe lucruri de făcut aici în comparație cu Statele Unite sau cu Europa Occidentală. Am început un mic blog Word Press și ideea era să facem ceva fără sponsori sau ajutor de la alte asociații. Voiam să gasesc oamenii care împărtășeau aceleași idei. ”

„Voiam să găasesc un echilibru între asistență socială și afacere. E un centru comunitar, o afacere și în același timp un proiect social.”

„Încercăm să oferim totul într-un singur loc. Poate că ideea e un pic prea idealistă, dar voiam să avem un atelier gratuit de reparat biciclete combinat cu un magazin de biciclete. „Atelierul de biciclete” are unelte pe care oricine le poate folosi. Aproape toată lumea are uneltele necesare pentru a repara bicicletele, dar există întotdeauna unele speciale pe care nu toți le au. Așa că oricine poate veni aici să-și repare bicicleta pe gratis, iar voluntarii noștri le arată cum să facă. Oamenii cumpără părțile de care au nevoie, deși unele dintre ele sunt gratuite. Magazinul de biciclete este partea de proiect care ne permite să ne finanțăm, acolo unde facem bicicletele noastre, și un bar-cafenea unde organizăm ateliere”, spune Simon Wilson, începând povestea sa.

Conceptul lui de a nu avea o asociație care să-i asigure resursele necesare și de a nu se baza pe ajutorul guvernului a fost o abordare cu totul nouă, căci asemenea inițiative se bazează de obicei pe sprijinul unor finanțări sau asociații. Cu toate acestea, Simon spune că, din experiența lui, ajutorul primit de la diverse asociații sau de la stat te cufundă de obicei în prea multa birocrație, iar apoi proiectul tău ce inițial părea bun și practic, sfârșește prin a arăta bine doar pe hârtie.

„Când am încercat să explicăm oamenilor ce facem aici, care este ideea noastră, toată lumea își zicea că sună foarte bine, dar nimeni nu credea că o vom pune în practică – nimeni. Toată lumea a fost surprinsă când aceasta s-a realizat. După aceea am devenit foarte populari aici. Dacă nu aveam problemele cu viza și cu birocrația, lucrurile ar fi mers foarte bine. Începusem să înnodăm câteva legături cu Belgradul, dar povestea cu viza a întârziat totul.”

03

Dorința lor de a face un lucru pozitiv pentru mediu, folosind idei pentru reciclare, inspirându-i și învățându-i pe ceilalți părea o idee proaspătă, mai ales într-o perioadă care pentru mulți a fost văzută ca fiind în criză de idei. Aceasta a atras atenția și interesul asupra lor și a ceea ce făceau în Serbia. Când au devenit mai cunoscuți în oraș, unele siteuri de media online au inventat o poveste pretinzând că grupul aparținea unei asociații numite „The family international” și că scopul acesteia era să recrute noi tineri pentru tot felul de ciudățenii. S-a produs o divizare a opiniei publice în Novi Sad, și chiar dacă majoritatea continuă să vină la „Schimbul Cultural” și sprijină în continuare echipa, nu toți o fac. După aceea a venit o adevărată atenție din partea presei, când Simon, iar apoi câțiva din prietenii săi, nu au primit prelungirea de viză care le-ar fi permis să rămână în Serbia. Deși Simon insistă spunând că obținuse deja o prelungire de viză fără probleme înainte, de data aceasta lucrurile nu s-au desfășurat conform planului.

A meritat sacrificiul? – ne întrebăm mulți dintre noi. Autoarea articolului voia să știe ce îi motivează, in vremurile actuale de capitalism crunt, pentru a se da deoparte și a lua calea unui activism social.

„Cu tot progresul pe care l-am făcut în design și în tehnologie, ar trebui ca lucrurile să dureze mai mult timp, însă ceea ce se întămplă este opusul. De aceea avem probleme cu economia, epuizând atât de multe resurse și atâta energie.”

Faptul de a avea curajul ca, fără o mare investiție monetară, să reușească să pună bazele unei afaceri sociale, (mai ales în timpuri de risc) a fost un gest un pic eroic. Și să nu uităm că Simon și prietenii lui au venit cu această idee în Serbia, o țară unde cea mai importantă preocupare la nivel național este rata șomajului. Poate că tocmai acest lucru, pentru ei, a fost o sursă de motivație și un mesaj pentru cititori că orice e posibil, dacă faci ceva în care crezi cu adevărat.

„Au fost momente dificile, atunci când știi că ai un mic buget și vrei să creezi accest stil de viață și de proiect, atunci oamenii încep să se dispute pentru un motiv sau altul. Aveam un alt prieten, un tip cu adevărat înflăcărat, dar a plecat în Italia după un an. E un tip genial, dar acest stil de viață necesită sacrificii, iar după o vreme poți ajunge să lași totul baltă.”

„Dar aceasta a fost frumusețea proiectului de la bun început. Nu toată lumea are o viziune de ansamblu. Iar cei care o au vad o mare problemă. Însă nu acesta trebuie să fie preocuparea principală. Dacă într-o clădire o feneastră este spartă, sau dacă școala pregătitoare nu are un profesor, sau plaja e acoperită de gunoaie, acestea trebuie să fie preocupările noastre principale. Trebuie să ne concentrăm asupra a ceea ce e aproape de noi. Nu te poți uita la celelalte probleme fără să te întrebi mai întâi care sunt problemele în curtea ta. Despre asta e vorba în primul rând: să te preocupi de comunitatea ta, orașul tău și să faci ceva pozitiv în legătură cu asta. Eu am ales orașul Novi sad pentru mine și vreau să fac ceva pentru comunitatea de aici.”

„Știi, oricine pote vorbi, de aceea am vrut să fac acest proiect, pentru ca el să vorbească de la sine.”

Și într-adevăr proiectul a vorbit pentru sine. Dând dovadă de multă energie și dragoste din partea cetățenilor, orașul Novi Sad a câștigat un loc autentic unde toată lumea se simte binevenită, nu doar amatorii de biciclete, și oricine poate învăța ceva nou, sau măcar profita de o companie plăcută. Și acesta a fost doar prima etapă pentru un proiect de amploare pregătit de Simon și prietenii săi.

„Întotdeauna vor exista oameni inteligenți, care înțeleg lucrurile de la bun început, dar există și mulți oameni inocenți, care se uită la televizor, citesc ziarul și doar primesc informația, o iau de bună.” Actorul Rade Šerbedžija (ziarele NIN)

Acest cometariu al celui mai popular actor al fostei Iugoslavii, Rade Šerbedžija, vorbea despre ignoranța umană atunci când un jurnalist l-a întrebat cum se simțea în timpul războiului care i-a divizat țara; după aceea a devenit persona non grata în propria patrie. Dar aceste cuvinte se pot aplica situației lui Simon. Reguli făcute de cei care ar trebui să lucreze în interesul propriilor cetățeni de multe ori ucid creativitatea și noile idei, în timp ce „vânătorii de vrăjitoare” despre care vorbea Šerbedžija dispar după o cercetare amănunțită.

„Nu cred că este vorba doar de Serbia, este lumea întreagă. Lumea de astăzi este foarte materialistă și superficială. Sper din suflet că lucrurile se vor schimba și se vor îndrepta către activism și lucruri mai importante. Există întotdeauna vremuri de toleranță și înțelegere urmate de ignoranță și ură; este responsabilitatea fiecăruia să agite un pic lucrurile. Cred că întotdeauna va fi așa, indiferent de sistemul sau de țara în care trăim.”

În timpul scurs până la publicarea acestui text Simon și familia lui s-au mutat în Graz și plănuiesc să extindă proiectul. Una dintre persoanele fondatoare ale „Schimbului Cultural”, Anna, conduce în continuare proiectul din Novi Sad. Autoarea textului a putut identifica proiecte similare „Atelierului de Biciclete” în Spania și în Portugalia. Ne aparține oare viitorul sau vom confirma teoriile care spun că generația noastră Y, care a crescut odată cu evoluția tehnologică și cu o abordare facilitată a informației și a cunoașterii nu a reușit să facă din lumea în care trăim un loc mai bun?

[crp]

Autor

Tamara Bilbija (Serbia)

Studii/ Muncă: Jurnalism

Vorbește: Sârbă, engleză, portugheză, spaniolă

Europa este… o regiune cu o cultură bogată, istorie și tradiție. Precum o paella spaniolă: un amestec de câte puțin din fiecare, cu un rezultat plăcut și satisfăcător.

Traducator

Ana Jianu

Articolul este disponibil și în Bosanski - Hrvatski - Srpski, Català, Deutsch, English, Español, Français, Italiano, Malti, Português și Türkçe.

Author: mariana

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

css.php

Prin continuarea utilizării acestui site vă dați acordul cu privire la utilizarea cookie-urilor. mai multe informații

Setările acestui site privind cookie-urile sunt programate să “accepte cookie-urile” pentru a vă oferi cea mai bună experiență de navigare posibilă. Dacă veți continua să utilizați acest site fără să schimbați setările privind cookie-urile sau dacă faceți click pe “acceptați” mai jos, atunci vă dați acordul cu privire la acestea.

închideți