“Tinerețea este ca diamantele sub soare, iar diamantele sunt pentru totdeauna” spune cântecul celor de la Alphaville – „Veșnic tânăr”. O fată din Balcani strălucește ca un diamant, chiar dacă adesea este înconjurată de pietre. Refuză să aparțină cuiva. Rămâne ea însăși. Să o cunoaștem pe Andrea Petrović, pictorița, muzicianca, artista.
Fata de alături
Serbia este în momentul de față o țară care se confruntă cu unul dintre cele mai mari exoduri de creiere din lume. Aceasta înseamnă că mulți tineri pleacă din propria țară pentru că nu văd nicio șansă ori loc de dezvoltare personală și, pe scurt, nu-și văd viitorul acolo. Cei ce rămân au o sarcină importantă și nu întotdeauna ușoară – să-și construiască propria identitate, să rămână ei înșiși și să-și păstreze autenticitatea, după care să trăiască și să supraviețuiască. Pare simplu, dar nu este întotdeauna așa. Andrea Petrović, o tânânără de 23 de ani cu studii de pictură nu dorește să renunțe la viziunea în roz asupra vieții pe care și-a construit-o singură:
„Sunt plină de forță, voință și entuziasm. Încerc întotdeauna să explorez necunoscutul în arii care mă interesează și care mă împing dincolo de limite, pentru că atunci când te afli în domeniul necunoscutului îți pierzi siguranța, însă apoi începi sa ai senzația unei descoperiri”, spune Andrea la începutul conversației noastre, adaugând că viața ei este o călătorie minunată. E conștientă în același timp de cât de nesigur poate fi viitorul unui artist: „A fost alegerea mea”, spune ea. „Chiar dacă pictorii nu sunt destul de respectați în țara mea, nu am avut nici o îndoială cu privire la cine voiam să devin. Mi-am descoperit talentele la o vârstă foarte fragedă (unul dintre ele fiind pictura) și le-am lăsat pur și simplu să mă ghideze de-a lungul copilăriei și chiar și acum, prin viață.
Prima oprire
„Cântatul a fost prima oprire pentru mine – una pe care am ales-o eu însămi. Am terminat școala primară de muzică, am cântat la vioară și apoi m-am înscris la lecții de canto, pentru că voiam să mă dezvolt în direcția aceasta și să câștig cât de multă experiență se putea pentru a mă exprima mai bine și mai clar. Andrea este deja bine cunoscută publicului local, care îi întâmpina spectacolele în club cu entuziasm. „Cânt în câteva trupe. Nu am un alter-ego de scenă. De fiecare dată când cant sunt eu însămi. Îmi exprim sentimentele în modul cel mai sincer posibil și încerc să le împărtășesc cu publicul.”
Universul magic al picturii
Nevoia Andreei de a se exprima în diverse moduri a condus-o la următoarea oprire, așa că a navigat în universul magic al picturii. „Mai întâi am terminat liceul de artă și design acum câțiva ani, iar acum am absolvit Școala de Pictură a Academiei Naționale de Arte din Novi Sad.” Atenția deosebită venită din partea prietenilor și a admiratorilor a condus la o serie de fotografii în care tema principală sunt cercurile. Andrea explică: „Am început această serie la sfârșitul studiilor inițiale de pictură. Interesul meu pentru cercuri s-a născut din dorința de a explora dezvoltarea interioară a oamenilor și dorința lor de a găsi armonia și pacea interioară. Mai simbolizează totodată legătura cu spiritualitatea, dar și explorarea geometriei, care este de asemenea asociată cu spiritualitatea.
Amestec de frumusețe spirituală și fizică
„Scopul meu este să ajung să mă cunosc suficient de bine prin diferite forme de artă, precum pictura, cântecul și spectacolele, iar atunci când voi găsi firele ce le leagă împreună, mă voi găsi pe mine însămi”, spune Andrea. Este una dintre membrele fondatoare ale Teatrului Libero din Novi Sad și vrea să dezvolte arta spectacolului prin intermediul acestui teatru. „Misiunea mea în viață este să ajung la nivelul la care numele meu va fi asociat cu o înaltă calitate. Vreau să pot trăi din ceea ce iubesc să fac”, spune Andrea. Farmecul ei spiritual, precum și fizic a atras atenția multor fotografi și designeri, care o invită în mod regulat la diferite evenimente pentru a-și putea asocia numele cu acestă frumusețe din Novi Sad.
Foto: Predrag Filipovic
Perseverența duce întotdeauna la capăt de linie
Fără îndoială, Andrea trăiește pentru artă. Problema, desigur, este că trebuie să reușească sa-și câștige traiul. Cineva care are 23 de ani, are o diplomă în pictură, este bine cunoscută pentru muzica sa, ale cărei spectacole atrag mai multe persoane decât poate gazdui clubul, care a pornit un teatru la o vârstă foarte fragedă- acel cineva se află pe o cale foarte nesigură, la fel ca și viitorul culturii și al artei în Serbia în general. Andrea și colegii ei, trupe sau cântăreți solo își dau toată silința să facă din Novi Sad un loc mai frumos unde se poate petrece un timp de calitate și în același timp distractiv. Cluburile din Novi Sad sunt adesea pline de oameni și orașul e cunoscut pentru multitudinea de evenimente ce îl fac un loc plin de viață atât ziua, cât și noaptea. Câteodată banii pe care îi câștigă din cântat nu sunt de ajuns pentru a acoperi strictul necesar. De obicei este doar suficient pentru garderobă și accesorii pe care le va folosi pentru a face din următorul spectacol unul cât mai reușit. Și totuși, aceasta nu reprezintă un obstacol pentru ea: „Situația culturii în Serbia ne pregătește să luptăm pentru supraviețuire. Sunt multe obstacole de doborât, dar dacă faci față presiunii poți deschide calea către noi cunoștințe. Șansele de reușită nu sunt aceleași ca în Uniunea Europeană, dar îți poți atinge scopul dacă ești perseverent, muncitor și rămâi pe calea cea bună.”
Foto: Marija Mandic, Marija Kovac
„Bineînțeles că am avut momente când mă întrebam unde vor duce toate acestea și la ce ar trebui să mă aștept, dar chiar și atunci când eram conștientă de faptul că mergeam pe căi necunoscute și că îmi dedicam destinul în Serbia dragostei mele de artă nu mi-a păsat foarte mult sau nu m-am gândit atât de mult la asta. Înfrunt obstacole care altora le-ar părea teribile, dar totuși pentru un motiv sau altul ele nu sunt teribile pentru mine. M-am convins că obstacolele nu sunt deloc teribile. Pur și simplu sunt eu și modul de viață pe care mi l-am ales”, spune Andrea. În perioada anilor timpurii de descoperire a personalității sale a avut dificultăți în a se face înțeleasă de cei dragi.
„Desigur că mama și tata erau îngrijorați și cred că inițial nu m-au înțeles. Să trăiești din practicarea artei este o alegere foarte riscantă pentru mulți, dar am vrut să fac ceea ce iubesc cu adevărat. Cred că pot face artă și în același timp să pot trăi bine. Pe scurt, e felul meu de a fi și modul meu de viață.”
Foto: Marija Mandic, Marija Kovac
Andrea a moștenit talentul pentru pictură de la tatăl ei care, în ciuda celorlalte obligații, își gasește timp să producă picturi frumoase ce le decorează casa. Pereții familiei Petrović sunt de asemenea împobodiți cu unele dintre operele Andreei. Într-o zi picturile ei vor vedea pereții altor case. Poate nu picturile pe care le face acum, dar altele cu siguranță. Câteodată e chiar mai bine când trebuie să ai de-a face cu spinii pentru a ajunge la trandafir. De-a lungul drumului câștigi experiență ce îți va fi utilă în viitor.
Și cum rămâne cu Andrea? M-a sunat de curând să-mi spună că a făcut un traseu cu bicicleta de 75 de kilometri (din Novi Sad până în Belgrad) fără pauză. Am întrebat-o: „Dar Andrea…cum ai reușit?” O știu de 15 ani și nu am văzut-o niciodată mergând pe bicicletă. „Păi, e ușor”, îmi spune, râzând. „Trebuie doar să pedalezi și dupa ceva timp, chiar dacă ești obosit, nu mai simți durerea. Continui să pedalezi.” Ei bine, aceasta este Andrea Petrović.
[crp]
Comentarii recente