În ultimul timp, conceptul de poliamor circulă peste tot în presă. Conceptul de bază: a avea să ai mai mult de o relație. Dar ce înseamnă asta pentru cei implicați, cum se simte – și ce îi determină pe oameni să înceapă să facă asta?

Să iubești mai mult de o persoană nu e o problemă în sine. Funcționează în cadrul familiilor și e posibil de asemenea să ai mai mult de un/o prieten(ă). Dar imediat ce se pune problema relațiilor, mulți devin sceptici. Pot persoanele respective să fie “multiple” și în acest context? Cei care trăiesc poliamoros nu văd asta ca pe o problemă.

Cuvântul poliamor provine din grecescul pentru “mulți/multe” (poli) și latinescul pentru “iubire” (amor) – Wikipedia îți poate spune asta. Dar nu spune nimic despre partea cu adevărat interesantă: cum e să ai mai mulți parteneri? Când propriul tău iubit se culcă cu o altă femeie? De ce ar face oamenii asta?

Conceptul ce stă la bază, posibilitatea “mai multor iubiri”, se înțelege de la sine. Dar modul în care o asemenea idee funcționează în practică depinde de fiecare individ – așa că hai să auzim direct de la ei.

Fotografia: Privată

“Să vrei să controlezi și să manipulezi alți oameni e nedrept și egoist.”

Daniela (nume schimbat), 31, din Hamburg

Aceasta e prima mea relație poliamoroasă. Nu am mai auzit niciodată de relații non-monogame (exceptând câteva contexte religioase) până când un prieten, care era interesat să aibă o relație cu mine, mi-a spus despre relațiile pe care le-a avut el. Am fost fascinată și m-am gândit “De ce nu?”. Acel “de ce nu?” s-a transformat la un moment dat într-un “Hei, chestia asta chiar funcționează!”. Momentan sunt o “leaf”  în contextul relațiilor poligame  existente. Asta înseamnă că partenerul meu are mai multe partenere.

Eu am doar o relație și am avut doar un partener până acum, dar sunt deschisă în privința asta, Nu ordonez oamenii din viața mea după vreun clasament, toți sunt unici și importanți în felul lor. Cred de asemenea că aș face diferența între diversele mele relații, dacă aș avea mai mult de una, așa cum fac oamenii. În cel mai bun caz, din motive practice cineva ar putea primi tratament preferențial, dacă s-ar îmbolnăvi, de exemplu, sau daca ar fi vorba să creștem copii.

În timpul experiențelor mele poliamoroase,  m-am confruntat cu ideea că fiecare contează. Am înțeles că a cere să ai pe cineva sub papuc sau să controlezi comportamentul și sentimentele celuilalt e extrem de nedrept și egoist. Poliamorul îi face pe oamenii dintr-o relație să comunice bine unul cu celălalt la mai multe nivele diferite.

Problemele care pot rezulta din gelozie nu există numai în poliamor – e o problemă care intervine și în alte contexte, cum ar fi cariera, prietenia sau monogamia. Își are rădăcinile într-un sentiment de nesiguranță, din senzația că că “ești înlocuit” sau “insuficient de bun”. În plus, deși comunicarea eficientă e esențială pentru a evita aceste sentimente de nesiguranță,mai ai nevoie și de o anumită independență pentru a înflori în relațiile poliamoroase. Și eu sunt uneori geloasă, dar apoi încerc să înțeleg cauza acestor sentimente și vorbesc despre ele cu partenerul meu.

În trecut m-am confruntat deseori cu reacții foarte vehemente privind genul meu de relație. Oamenii fac presupuneri – ei cred că nu sunt capabilă să mă angajez într-o relație “reală”, că relațiile mele sunt “nenaturale” sau că încerc doar să fiu “rebelă”. Cei mai mulți din grupul meu de prieteni și famillia mea nu știu că sunt într-o relație poligama și încă mai am rețineri când vine vorba să le spun oamenilor care nu fac parte din “comunitate” despre cum sunt relațiile mele.

Dar în principiu, decizia de a duce o viață poligamă nu ține de stilul de viață,ci mai degrabă de moralitate: nu vreau să “țin sub papuc” pe nimeni și nu cred că partenerul meu îmi aparține. În cele din urmă, vreau ca partenerul meu să facă ceea ce îi place, iar dacă asta înseamnă să aibă mai mulți parteneri, atunci e în regulă.

“E pur și simplu mult mai logic: toată lumea implicată duce o viață mai împlinită”

Matthias, 30, din Hamburg

Fotografia: Privată

Trebuie să fi fost acum vreo 10 ani: am dat de un articol sau o postare pe blog care descria ceea ce făceam de mult timp și o numea “poliamor”. M-am gândit “Oh, deci așa se cheamă”.

Am trăit o viață poligamă aproape de la început, doar că nu am știut că așa se numea. Pur și simplu nu am înțeles niciodată de ce ar trebui să ți se permită să iubești o singură persoană în contextul unei relații, dar poți, de exemplu, să “iubești” mai mulți membri ai familiei sau să ai câți prieteni îți dorești. Am fost odată într-o relație și am ajuns să cunosc o altă femeie minunată, care avea de asemenea mintea foarte deschisă și avea aceleași păreri ca noi privind relațiile – așa că i-am dat o șansă.

Pentru mine, relațiile diferă mai ales pentru că sunt cu oameni diferiți.Deși sună banal, fiecare ființă umană e unică, iar prin faptul că sunt cu persoane diferite învăț multe despre mine, despre ei și alte lucruri interesante. Pur și simplu împărtășesc mai multe vieți și deseori am experiențe extraordinare pe care nu le-aș fi avut niciodată de unul singur. Unele relații se întâmplă datorită circumstanțelor externe – vă aflați în același oraș, locuiți împreună, etc. – în timp ce altele durează doar o perioadă scurtă de timp. Dar nu aș spune că unele sunt mai importante pentru mine decât altele.

Fotografia: Privată

Pentru mine, poliamorul a părut, și încă pare, pur și simplu mult mai logic decât alte modele de relații. Eviți toată treaba cu gelozia și revendicarea proprietății și toată lumea implicată duce o viață mult mai împlinită, pentru că te poți distra cu alți oameni, pentru că nici o persoană nu poate să îți împlinească toate dorințele de una singură sau pur și simplu pentru că astfel crește probabilitatea ca unul dintre partenerii tăi să fie disponibil atunci când ești și tu.

Mi se pare că gelozia e fără sens și egoistă și nu am înțeles-o niciodată. Alții au personalități diferite și nu pot pretinde să fie acolo pentru mine. Pe lângă asta, nu mă definesc prin ceea ce simt alții pentru mine. Mă bucur că am timp să petrec cu oameni minunați și vreau ca ei să fie cât se poate de fericiți. Faptul că la un moment dat se simt mai bine alături de alte persoane nu ridică vreo problemă.

Cred că cea mai mare provocare o impun timpul și distanța: dacă lucrezi cu normă întreagă, nu ai suficient timp liber și nu te poți bucura de el într-un mod la fel de flexibil. Dacă nu toți partenerii tăi locuiesc în același oraș, distanța va deveni o mare problemă organizatorică atunci când va trebui să vă întâlniți.. Asta poate fi frustrant, deși tehnologia actuală facilitează oarecum comunicarea.

Când alți oameni află că duc un stil de viață poligamă, majoritatea reacționează pozitiv și vor să afle mai multe despre asta. Deși îmi vine mai ușor ca bărbat alb ,heterosexual în mare parte, faptul că am mai multe relații simultane e în general privit în mod pozitiv – din păcate e mult mai dificil pentru femei. Cele mai negative reacții pe care le-am primit sunt mai mult din sfera “Ei bine, asta nu e pentru mine”. Dar sunt foarte deschis, așa că poate persoanelor cărora li se pare complet ciudat pot pur și simplu să păstreze distanța.

“E ca și cum ți s-ar fi dat câteva simțuri în plus”

Johannes, 35, din Berlin

Fotografia: Privată

Când am auzit prima dată despre poliamor, mi-a fost greu să-mi imaginez că ar fi pentru mine. Apoi am ajuns să cunosc o femeie care mi-a spus prima dată când m-a întâlnit că avea stilul de viață poligamă. Mi s-a părut foarte derutant: cum poți să fii cu mai multe persoane în același timp? Încă îmi amintesc cum mi-a spus despre una dintre iubitele ei care se supărase în legătură cu un fost iubit pe care îl avuseseră în comun și care a zis că poliamorul poate uneori să fie o aiureală. Cunoștința mea i-a spus: “Nu poliamorul e problema. El e problema.” Am înțeles apoi că relațiile poli nu erau tocmai cel mai simplu gen de relație. Sunt rețele complexe de relații și toți cei implicați trebuie să fie responsabili și sinceri între ei.

Personal, pe atunci nu voiam să am nimic de-a face cu asta. Poliamorul mi s-a părut întotdeauna că sună ca și cum “nu vrei să îți iei niciun angajament”. Dar ulterior s-a întâmplat ceva care m-a făcut să-mi  schimb părerea: am întâlnit o femeie și mi-a dat imediat impresia că e minunată. Dar am observat că era cu cineva. “Ei bine”, m-am gândit, “e luată” – până a început să flirteze cu mine într-un mod foarte evident. Câteva zile mai târziu am avut prima noastră întâlnire. Mi-a spus încă de la început că trăia în stilul poligamic. Și mi-a fost clar că nu ar vrea o relație monogamă. Așa că m-am hotărât să încerc.

Eram convins că dincolo de orice alte motive făceam asta pentru că mă simțeam atât de puternic atașat de femeia asta. Pur și simplu nu exista o altă opțiune. Dar în același timp eram curios. Din păcate, relația nu a durat mai mult de un an, dar cu toate astea a fost o experiență foarte intensă și am învățat multe despre mine.

În cele din urmă, relațiile diferite sunt ca prieteniile: chiar și atunci când cu unele o las puțin mai moale din cauza unui program încărcat sau pentru că locuim la mare distanță, fiecare e importantă pentru mine, pentru că fiecare e unică. A fost la fel cu experiențele mele poligame, doar că asta implica sex și mult mai multă intimitate. În același timp, nivelurile au devenit mai distincte: sexul nu e doar sex, iar intimitatea nu e doar intimitate. Cu fiecare dintre aceste femei experiența a fost diferită atât din punct de vedere fizic, cât și emoțional.

Pentru mine, ceea ce e diferit la poliamor e principiul esențial de deschidere: nu sunt constrâns și în același timp restricționat. E ca și cum mi s-ar mai fi dat niște simțuri în plus care îmi permit să ajung să-i cunosc pe oameni într-un mod complet diferit. În același timp, această deschidere mi-a schimbat părerea despre femei: acum când mi se pare că o femeie e atractivă, o simt ca pe o expresie a aprecierii și uimirii. Nu e neplăcut – dimpotrivă! Și simt că se vede.

E adevărat că gelozia e o problemă. Dar o poți rezolva. Pentru mine, a fost primul conflict major cu care a trebuit să mă confrunt: prietena mea a stabilit să întâlnească un alt partener și  știam că se vor culca împreună. Eram nebun de gelozie! Apoi m-am întrebat de ce mă deranja atât de mult. Chiar trebuia să fiu gelos? Era asta ceva ce voiam să simt? Serios, e doar o formă extremă de invidie. Trebuie să fiu invidios? Apoi am realizat că gelozia ține de fapt mult mai mult de nesiguranța personală. Apoi mi-am văzut prietena cu celălalt partener al ei și totul părea foarte drăgăstos. Nu mai eram invidios, ci dimpotrivă, mă bucuram pentru ea.

De asemenea, cred că mulți oameni își imaginează că relațiile poligame  sunt mult mai complicate decât în realitate. Da, poate deveni foarte complicat și poate să doară foarte tare. Dar asta e situația în orice relație în care iubești cu adevărat o altă persoană. Acum că am spus asta, nu sunt atât de sigur dacă sunt sau nu cu adevărat poli. Sunt aspecte fără de care nu mi-ar mai plăcea să trăiesc. Totuși, în ciuda acestui lucru, îmi doresc un partener cu care să pot petrece mai mult timp decât cu ceilalți. Dar asta e partea grozavă a relațiilor poli: o mare parte din ele chiar nu pot fi definite. Așa că am să las totul să vină pur și simplu la mine și am să văd cum se simte.

[crp]

Autor

Katharin Tai (Germania/Franța)

Studii / Profesie: Euro-Asia Relations/Drept Internațional

Limbi vorbite: Germană, Engleză, Franceză, Chineză, Japoneză, Suedeză.

Europa e… un loc fascinant care așteaptă să fie explorat.

Blog: www.gedankenstiele.wordpress.com

Twitter: @Whitey_chan

Traducător

Paula Denisa Nuțaș (România)

Studii: Psihologie

Limbi vorbite: Română, Engleză, Spaniolă, Germană

Europa e… cultură și diversitate.

Corector

Denisa Udrea (România)

Studii : Științe Politice și Relații Internaționale

Limbi străine : română, engleză, franceză

Europa este … unitate,  solidaritate, oportunitate, un exemplu, o provocare.