Să fii un vorbitor nativ de limbă engleză înseamnă să poți comunica cu lumea din jurul tău fără a depune vreun efort suplimentar, din moment ce nu ești nevoit să studiezi limba. Însă este oare acest lucru un avantaj sau o limitare, raportându-ne la studiul limbilor străine? Continuați să citiți ca să descoperiți experiențele a două studente birtanice în Barcelona.
Imaginați-vă că sunteți în Norvegia, Italia sau Portugalia. Intrați într-un magazin și vreți să știți prețul unui obiect, dar nu vorbiți limba țării respective. Ce faceți în acest caz? Fără îndoială, engleza este limba universală la care oamenii fac apel pentru a comunica cu lumea din jur, iar cei născuți în țări anglofone au marele avantaj de a nu fi nevoiți să o studieze…sau să fie acest lucru un dezavantaj? Emma Staples și Dymphna Murhpy, două studente britanice studente Erasmus în Barcelona ne ajută să percepem dificultățile care apar ca urmare a faptului de a fi poliglot când toată lumea vorbește în limba ta maternă.
“Când am ajuns pentru prima dată în Barcelona, am fost surprinsă să constat că, deși mă aflam într-o țară hispanică, toți studenții aflați în schimburi de experiență vorbeau în engleză”, ne spune Emma, care a ajuns în Spania în luna septembrie a anului trecut. “La început am făcut mici eforturi de a-mi îmbunătăți spaniola, dar în cele din urmă am renunțat la această tentativă și am sfârșit prin a vorbi în engleză cu toată lumea.” Mulți dintre cei venind din Anglia sau din America de Nord se regăsesc în aceeași situație atunci când călătoresc în străinătate.
“La început eram încântată că puteam să mă înțeleg cu toată lumea, dar recunosc că acesta nu a fost tocmai cel mai bun mod de a mă lansa în practica limbii,” mărturisește Dymphna.
Potrivit celor mai recente statistici furnizate de Comisia Europeană pentru perioada 2011-2012, Spania figurează ca una dintre cele mai căutate destinații Erasmus. În topul celor 100 de instituții universitare găzduind studenți Erasmus, pe primele patru locuri se situează universitățile din Spania. Per ansamblu, un număr de 39,300 de persoane au urmat o mobilitate Erasmus în tot acest timp.
Aceste statistici iau în considerare numai persoanele care au urmat o mobilitate în timpul studiilor universitare, fără a include deopotrivă pe cei careau lucrat în școli sau care au beneficiat de un stagiu de practică. Din totalul studenților, 2,6888 provin din Marea Britanie, grupul studenților britanici reprezentând cel mai mare grup din Spania, precedând Italia, Franța sau Germania.
Spre deosebire de Emma care a studiat engleza timp de 10 ani, Dymphna a ajuns în Barcelona cu o lună înainte de a începe cursurile intensive de limbă, sperând că astfel va ajunge la același nivel de spaniolă ca și ceilalți studenți. “Nu studiasem niciodată înainte o limbă străină și a fost de-a dreptul naiv din partea mea să cred că în două săptămâni voi stăpâni gramatica de bază astfel încât să mă pot exprima în aproximativ același limbaj ca și restul studenților”, afirmă Dynphna.
Cele două studente afirmă că spaniola nu este o limbă greu de învățat, din moment ce cuvintele sunt de regulă pronunțate așa cum sunt scrise, iar structura gramaticală a frazelor este destul de flexibilă. Cu toate acestea, Dymphna ne explică faptul că ” a fost destul de dificil să mă obișnuiesc cu ritmul în care ceilalți vorbeau, cu expresiile colocviale pe care le foloseau și cu unele dialecte”, în timp ce Emma reunoaște că “mi-am pus notițe peste tot în dormitor cu verbele neregulate, unul din aspectele care mi s-au părut cele mai dificile.”
În Europa studiul limbilor străine este un subiect pe care nu se pune la fel de mult accent ca în cazul disciplinelor exacte. Mulți dintre studenți nu consideră o limbă străină ca și disciplină de bază și nu îi acordă la fel de multă importanță ca în cazul matematicii, de exemplu. În cazul Emmei, la școala unde a studiat se predau limbile franceză, germană și spaniolă de la vârsta de 11 ani, iar la 14 ani elevii puteau să aleagă între a continua cursurile de limbă sau nu. “Atunci am conștientizat că voiam să învăț limba spaniolă dincolo de obligațiile impuse de programa școlară, și prin urmare am optat pentru spaniolă și istorie în cadrul Universității din Liverpool.”
În orice caz, la nivel universitar, diferențele lingvistice de la o țară la alta sunt nesemnificative. De fapt, la nivel european, după 26 de ani de organizare a mobilităților studențești, 3 milioane de studenți au urmat deja un schimb Erasmus în afară.
În plus, în intervalul preconizat între 2014 și 2020, Comisia Europeană își propune să implementeze un program cunoscut sub numele de Erasmus+, care este destinat optimizării relațiilor între instituțiile responsabile de aceste mobilități.
În pofida dificultăților lingvistice și a birocrației, aceste studente s-au confruntat cu o provocare intelectuală dublă venind în Barcelona, deoarece Catalania are propriul său dialect; este vorba despre catalană, un dialect vorbit de cea mai mare parte a populației. Ambele studente au început să învețe această limbă cu mult optimism, însă lucrurile nu s-au dovedit a fi la fel de simple cum și-ar fi imaginat. “Când am început să învăț la universitate tot în catalană, mi-am dat seama că nu puteam să mai țin pasul. Era greu. În timpul cursului de spaniolă, rosteam cuvinte în catalană și invers. Profesorul mi-a atras atenția asupra acestui lucru, dar eu nu îmi dădeam seama că amestecam cele două limbi, pentru că pentru mine toate cuvintele erau total noi”, ne explică Dymphna, resemnată oarecum. Cât despre Emma, ei i s-a părut mai ușor să învețe catalană, deoarece avea deja bazele în dialect. “Dacă ar fi să locuiesc aici pentru totdeauna, m-aș gândi în modul cel mai serios să învăț catalana, dar pentru moment mă mulțumesc cu nivelul pe care îl am acum.”
Un asemenea efort de a face progrese în ambele limbi este de-a dreptul remarcabil. Vorbitorii nativi de limbă engleză se confruntă cu o serie de dificultăți când vine vorba să învețe o limbă străină, iar una dintre aceste dificultăți apare, de pildă, atunci când merg la cinema. Deși filmele produse inițial în engleză sunt dublate în limba țării în care sunt difuzate, buzele actorilor se mișcă în așa fel încât uneori englezii nativi pot înțelege replicile originale în engleză, citindu-le pe buze, ceea ce îi amuză. “De asemenea mi se pare mai dificil să-mi fac noi prieteni printre vorbitorii nativi decât în rândul străinilor ca mine, ceea ce este jenant, iar pentru mine acesta este un alt obstacol. Din fericire, universitatea mea oferă acces la o bază de date conținând parteneri pentru tandem, ceea ce ne-a ajutat să ne împrietenim cu studenți din alte țări”, relatează Emma care a decis să meargă în Barcelona deși majoritatea prietenelor sale au ales să plece în Alcala de Henares. A luat această decizie în încercarea de a fi mai deschisă față de grupuri noi de oameni și de a fi mai independentă. “Uneori, vorbitorii nativi de limbă engleză nu depun eforturi pentru a învăța o altă limbă străină, din simplă aroganță. Unii britanici consideră că toată lumea vorbește engleză și că nu este necesar să mai învețe alte limbi. Dar acesta nu este un motiv pentru a crede că toți sunt la fel”, subliniază Emma. Fără îndoială, Dymphna și Emma sunt un bun exemplu pentru cei care, în ciuda oricăror adversități, demonstrează că puterea voinței este un factor major atunci când vine vorba de studiul unei limbi străine.
Comentarii recente