Dacă mergeți pe străzile oricărui oraș spaniol, veți auzi nenumărate accente, multe dintre ele din America Latină. Oare ce îi determină (sau ce îi determina) pe tinerii de peste ocean să cumpere un bilet de avion, să vină în Spania și să își schimbe complet modul de viață?
În momentul în care o bucătăreasă i-a oferit lui Miguel (30 de ani, bucătar) un loc de muncă în Spania în 2008, acesta nu a stat mult pe gânduri: “adevărul este că mereu m-am simțit atras de Spania și când am ajuns, am vrut să cunosc toate locurile și să descopăr gastronomia tradițională a țării”, precizează tânărul mexican din Monterrey.
Victor (28 de ani, artist) a venit în Spania de două ori, în 2007 și 2009, înainte de a se stabili definitiv aici. “A doua oară am rămas pentru că aveam de realizat o serie de proiecte artistice împreună cu un prieten”, afirmă tânărul, în timp ce scrie un mesaj pe telefonul său de ultimă generație.
Curiozitatea l-a împins și pe Martin (27 de ani, lucrează în turism) să traverseze oceanul și să își înceapă aventura europeană. În cazul lui, niște prieteni spanioli pe care i-a cunoscut în Mexic i-au prezentat posibilitatea de a face un Master în Inginerie și, neavând niciun obstacol lingvistic, a decis să se înscrie la Universitatea din Málaga.
Cu toate acestea, obstacolele pe care le-au întâlnit cei trei tineri mexicani sunt diferite. Miguel lucrează de mulți ani în diferite restaurante și s-a specializat în gastronomie mexicană, iar când vorbește despre situația imigranților ilegali în Spania, este foarte radical: “ne confruntăm cu multe piedici și probleme în mod constant și, din nefericire, aceste probleme iau naștere în consulatele țărilor noastre de origine”.
Conform unui raport al Comisiei Europene (CE) publicat pe 3 iunie 2013, Spania este a doua țară din zona Schengen, după Germania, unde s-au înregistrat cei mai mulți imigranți ilegali: 1150 de persoane între 22 octombrie și 4 noiembrie anul trecut.
Trecerea frontierei
În momentul în care trec frontiera, situația acestor persoane se schimbă radical, iar starea de neajutorare provocată de lipsa de documente generează violări clare ale drepturilor umane. “La ora actuală nu poți merge la medic dacă ești bolnav, nu poți să închiriezi un apartament, nici să îți faci un abonament de telefon și, bineînțeles, pe piața muncii există multe persoane care nu sunt dispuse să plătească o amendă usturătoare doar pentru a angaja un “ilegal”.
Situația este îngrijorătoare mai ales în domeniul sanitar. Neprotejați, fără acces la sistemul sanitar spaniol și încâlciți întrun amalgam legal care dăunează dreptului la sănătate. 873000 de imigranți care nu au actele în regulă se confruntă cu acest abandon legal de când statul spaniol le-a retras legitimațiile sanitare, în conformitate cu Decretul Regal spaniol din 1 septembrie 2012. Scuza oficială venită din partea Partidului Popular a fost “evitarea fraudei pentru obținerea legitimației sanitare spaniole”, însă numeroase instituții denunță această situație.
Una dintre acestea este organizația non-guvernamentală Amnistia Internacional. În urmă cu câteva luni, organizația a prezentat studiul “Labirintul excluderii sanitare”, în care se analizează dificultățile pe care le întâmpină imigranții atunci când au nevoie de asistență medicală în diferitele comunități autonome din țară.
“Spania nu se poate folosi de dispozițiile sau de organizarea sa teritorială pentru a nu respecta obligațiile deținute ca Stat cu privire la drepturile umane”, se precizează în raportul despre încălcarea frecventă a dreptului la sănătate menționată în Constituție și prezentată de María Antonia Alcaide, coordonatoare a filialei Amnistia Internacional din Málaga.
Nesiguranța repatrierii
Pentru Martin, “nesiguranța repatrierii” este principala problemă a faptului că este imigrant ilegal în Spania. Acesta recunoaște că a avut noroc, pentru că niciodată nu s-a aflat în vreo situație compromițătoare, în afară de, explică el, “vreun control al poliției în autogară, când permisul de student era aproape expirat”.
În urmă cu un an, Direcția Generală de Poliție a emis un ordin prin care li se interzice în mod expres agenților să facă razii masive și la întâmplare în rândul imigranților aflați în ilegalitate pe întreg teritoriul Spaniei. Însă aceste acțiuni ale poliției încă au loc, așa cum a sesizat Avocatul Poporului precum și numeroase ONG-uri și alte colective.
Printre ele se numără Brigăzile Locale de Monitorizare a Drepturilor Umane, cetățeni care organizează ronduri pașnice, veghează pentru drepturile imigranților ilegali și denunță raziile pe motive rasiale făcute de poliție. Pe pagina lor web, brigăzile explică cu ce se ocupă: “denunțăm controalele de frontieră existente în tot Statul spaniol: polițiști amplasați în puncte strategice și frecventate zilnic (stații de metrou, stații de întâlnire a mai multor sisteme de transport, autobuze, piețe, cabine de telefon și porți ale liceelor), hărțuind oamenii, cerând documente, oprind pentru cercetări pe unii vecini în funcție de înfățișare”.
De fapt, Martin recunoaște că “obținerea autorizațiilor pentru a rezolva situația legalității mele în Spania” a reprezentat momentul cel mai dificil pentru el, finalmente obținând documentele care îi permit să lucreze în mod legal în Spania. Însă nu toți imigranții au același noroc.
Conform surselor oficiale ale Direcției Generale de Poliție preluate de Mecanismul Național de Prevenire a Torturii, Ministerul de Interne a rezervat în anul 2012 153 de zboruri de repatriere a imigranților prin intermediul Direcției Generale control al Frontierei și alte 13 zboruri în colaborare cu Agenția Europeană pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe ale Statelor Membre ale Uniunii Europene (FRONTEX), cu ajutorul cărora s-a reușit expulzarea a 3251 de străini.
“În acest moment repatrierile mi se par inutile. Cred că cel mai bine ar fi să se permită intrarea tuturor străinilor fie pentru a munci, pentru a-și deschide o afacere sau pentru a trăi”, susține Miguel, care este de părere că fără un stimulent prin care firmele să genereze locuri de muncă, Europa mediteraneană nu va ieși din criza prin care trece încă din 2008.
Miguel nu se oprește aici și face o paralelă cu situația din țara sa: “lucrul cel mai greu de înțeles, din punctul meu de vedere, este faptul că marile firme din America Latină sunt de obicei europene și, bineînțeles, acest lucru mi se pare foarte nedrept”.
La rândul lui, Victor evaluează situația actuală și importanța așteptărilor individuale. “Cred că majoritatea oamenilor se gândesc că vor avea succes în orice țară sau sistem de guvernare, fie pe plan profesional, economic, etc. și că modul de viață li se va îmbunătăți. Auzind că în această țară e criză, oamenii au crezut că pot atinge succesul propus. De exemplu, schimbarea monedei locale cu euro pare o alternativă bună, însă cred că există și mulți oameni care știu că nu este așa și că succesul depinde de fiecare persoană în parte și trebuie să încercăm să trăim într-o țară care să ne ajute la nivel emoțional să avem succesul personal pe care ni-l dorim”.
S-ar putea să-ţi mai placă...
Boom-ul din Barcelona Spania este țara europeană care găzduiește cei mai mulți studenți Erasmus, iar Barcelona este, fără îndoială, una dintre destinațiile preferate. Pe străzile Barcelonei se respiră un mediu cosmopolit și în centrul orașului este mai normal să asculți vorbindu-se engleza decât spaniola sau catalana. Însă această creștere de popularitate se confruntă în ziua de azi cu o realitate pe care multă…
Loi mannequin – o lege pentru o imagine corporală mai sănătoasă Odată cu aprobarea noii legi “loi mannequin”, Franța își ia obligația de a combate anorexia în rândul modelelor și al adolescentelor. Va avea această lege un impact semnificativ asupra sănătății femeilor – sau este pur și simplu o încercare zadarnică?
Comentarii recente