Sărăcie versus altruism: cele două fețe ale crizei actuale

Criza spaniolă a determinat schimbări în viața multor persoane. Prin ochii unui om al străzii, vom analiza munca socială a unei ONG și motivele pentru care există persoane reticente față de serviciile ONG.

20130824 food ngo spain 1 Ovidio Fulgeiro neu

”Auziți, vă aduceți aminte de mine?” ”Auziți, mi-e foame”. Acestea sunt cuvintele pe care Ovidio Fulgeiro, om al străzii de peste 30 de ani, le-a repetat de nenumărate ori. Ceea ce e ciudat este faptul că nu cere de mâncare vreunei ONG, ci comercianților care aruncă la gunoi produsele expirate. De cealaltă parte se află ”Fundació Banc dels Aliments de Barcelona” (FEBAB), o organizație de binefacere care aprovizionează cu alimente cantinele sociale și alte instituții, cu scopul de a-i ajuta pe oamenii defavorizați. Două efecte ale aceleiași situații care se resimt din ce în ce mai puternic în Spania din cauza crizei: oameni care vor să ajute și oameni care au nevoie de ajutor, însă care uneori nu se întâlnesc pe același drum.

Conform ultimului sondaj realizat de IEC (Instituto de Estadística de Cataluña), una din cinci persoane în Cataluña se află la limita sărăciei. Această situație gravă este ușor atenuată de instituții precum FEBAB. FEBAB face parte din Federația Europeană a Băncilor de Alimente, care cuprinde 204 bănci de alimente din 21 de țări și care oferă produse prin intermediul a diverse instituții, precum cantinele sociale. Deși nu intră în contact direct cu persoanele defavorizate, munca desfășurată de aceste ONG-uri este fundamentală, întrucât ele coordonează și gestionează ajutoarele primite, pentru ca aceste ajutoare să ajungă la cât mai multe persoane posibil.

Totuși, persoane precum Ovidio reușesc să supraviețuiască folosindu-se de alte alternative, cum ar fi alimentele pe care le obțin de la supermarketurile care aruncă zilnic produse la gunoi. La cei 70 de ani ai săi, Ovidio a simțit pe pielea lui cum criza a afectat din ce în ce mai mult mediul în care trăiește. ”Când am început să caut în coșurile de gunoi, toată lumea râdea de mine, însă acum mulți dintre cei care râdeau de mine au ajuns să caute resturi de mâncare la gunoi, ca și mine. De mai bine de 20 de ani nu cumpăr pâine, ulei sau zahăr”.

Această perspectivă modestă a fost abordată în ultimul congres organizat de FEBAB în luna aprilie. Președintele fundației, José Antonio Busto, este preocupat mai ales de risipa de alimente care încă ar putea fi folosite. Acesta a explicat faptul că Uniunea Europeană risipește 89 de tone de produse alimentare pe an, ceea ce reprezintă 50% din totalul alimentelor produse. Daca s-ar urma câtiva pași simpli precum reducerea surplusurilor de producție, promovarea compostării deșeurilor sau a unor politici adecvate, problema ar fi atenuată semnificativ. ”Multe dintre alimentele care apar ca și expirate sunt încă în stare bună, însă vânzătorii nu mi le pot da pentru că dacă mi s-ar face rău, vina ar fi a lor”, susține Ovidio.

Din cauza acestui deficit de produse, FEBAB organizează campanii pentru colectarea de alimente. De exemplu, în urma campaniei de la sfârșitul anului trecut, FEBAB a colectat în Cataluña 2.727.000 de kg de alimente comestibile. Clara Ramos, o voluntară aflată la unul din punctele de colectare de alimente repartizate în mai multe supermarketuri, subliniază sensibilizarea care s-a produs în rândul cetățenilor: ”Doreau să participe atât de mulți oameni, încât am avut un surplus de voluntari, de la tineri până la pensionari, toți muncind pentru aceeași cauză”. Succesul de care s-a bucurat campania a fost remarcabil, însă la momentul de față nu mai există resturi de la colectarea făcută, iar ONG-urile încearcă să se mobilizeze mai mult ca niciodată. Din acest motiv, în cadrul congresului mai sus menționat, José Antonio Busto a făcut apel în special la firmele de produse alimentare: ”Nu vrem să ne dea (n.r. firmele de produse alimentare) doar ceea ce produc în plus, ci să ne cedeze un mic procent din producție, ca parte a
responsabilității lor corporative.

20130824 food ngo spain 3 The congress

Dacă această muncă este atât de benefică, atunci de ce persoane precum Ovidio refuză acest ajutor altruist? ”Nu îmi place să merg la cantinele sociale pentru că trebuie să mă amestec printre oameni care mă privesc, vorbesc cu mine și bârfesc pe seama mea, întrebându-se de ce vin singur la cantină. Mai mult, nu am încredere în bunăvoința lor, cred că până la urmă toți caută să obțină beneficii. Lumea nu dăruiește nimic niciodată”. Scepticismul său în ceea ce privește acest tip de organizații nu se opreste aici, întrucât Ovidio se îndoiește și de munca pe care cantinele sociale o desfășoară. ”ONG-urile sunt bune pentru unii, iar pentru alții nu. Cei care nu merg des la cantină înseamnă că nu sunt cei mai defavorizați, unii dețin chiar și proprietăți”.

Poziția adoptată de Ovidio poate să se datoreze unei lipse de informare sau de interes față de noile servicii oferite de ONG-uri. După atâția ani în care a supraviețuit pe cont propriu, este greu să renunțe la obiceiurile sale și să se prezinte ca un om al străzii în fața lumii. ”Situația de lipsuri și foame în care se află multe persoane ca și mine se produce din vina lor, pentru că nu vor să se adapteze la ceea ce li se întâmplă și nu vor să ia alimente de calitate redusă. Lumea mă întreabă cum de arăt atât de sănătos. Pur și simplu, trebuie să știi cum să trăiești”.

Conform planului Strategiei Europene 2020, Uniunea Europeană are ca obiectiv reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane aflate în sărăcie sau excludere socială. Obiectivul se vrea a fi atins prin intermediul unei propuneri pentru Cadrul Financiar Plurianual 2014-2020, cu un buget de 2.500 de milioane de euro alocat pentru această perioadă.

În ciuda opiniilor diferite pe această temă, FEBAB a câștigat în 2012 Premiul ”Prințul Asturiei” secțiunea ”Concordia” datorită ajutorului social non-profit pe care organizația îl promovează. Cu toate acestea, premiul ”Prințul Asturiei” reprezintă doar un mic stimulent menit să încurajeze acest tip de instituții să își continue activitățile, care, din păcate, se transformă în mijlocul de trai al multor familii. Între timp, Ovidio mărturisește că, din punctul lui de vedere, viitorul este negru, și nu în ceea ce îl privește pe el, ci pe toate persoanele care sunt legate de societate și trebuie să plătească impozite. ”Atâta timp cât sunt bani, o putem duce de azi pe mâine, dar când banii se termină, asta e altă poveste. În ciuda a toate acestea, pentru mine situația este clară: eu sunt foarte fericit și mai am de trăit cel puțin încă vreo 30 ani”.

Autor

Miriam Vázquez (Spania)

Studiază / Lucrează: Jurnalism şi Ştiinţe politice şi administrative

Vorbeşte: Spaniolă, Catalană, Engleză, puţină Franceză şi Germană

Europa este… un loc unic unde oameni ce provin din culturi, cu limbi şi puncte de vedere diferite trăiesc împreună.

Twitter: @mirabroad

Traducere

Lorena Diana Gatea

Studii: Traducere și interpretare, Comunicare și limbajul afacerilor

Domeniu de activitate: traducător, profesor particular limbi străine

Europa este…căminul nostru cultural, în care oameni de diferite naționalități formează un întreg.

Traducere

Eliza-Lorena Cardei

Studii: Traducere și interpretare, Științe politice

Domeniu de activitate: traducător, interpret, profesor particular limbi străine

Europa este…Povestea fără sfârșit despre diversitate, echilibru și panoramă culturală.

Articolul este disponibil și în Bosanski - Hrvatski - Srpski, Català, Deutsch, English, Español, Galego, Italiano, Nederlands, Polski, Português, Slovenčina, Türkçe, [Main Site], Ελληνικά și македонски.

Author: Anja

Share This Post On

Submit a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

css.php